"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

marți, mai 31, 2016

Un gând de copil mare

"Revăd din nou poiana primei amintiri -
Copilul care am fost eu spre mine vine,
Vorbeşte rar muşcându-şi buzele subţiri...
- îmi placi. Dar eu am să devin mai bun ca tine...


şi mă priveşte cu o candidă trufie,

în jur se leagănă-al pădurii verde cerc,
Mă simt pătruns de-o-nlăcrămată duioşie
- Copil prostuţ, tu oare crezi că eu nu-ncerc?"

--------------------------
Îmi place la nebunie "Lupta cu inerţia" a lui Labiş. Îmi place Labiş. L-am perceput mereu ca pe-un James Dean al literaturii române, o comparaţie mai aparte, recunosc. 
Acum câţiva ani, la finalul unui curs, tipa care prestase în faţa noastră, în mod surprinzător, a scos o carte (banală, aveam să aflu mai târziu) şi ne-a zis: "O primeşte cea sau cel care va recita, spontan, o poezie." Nici n-a terminat bine, că m-am trezit recitând din Labiş, "Mama". Nici eu nu ştiu de ce asta mi-a venit în minte. Îi iubesc pe Vieru, pe Păunescu, pe..., dar Labiş a-nsemnat de la-nceput altceva... 
Tot în mod ciudat, de fiecare dată, în ultimii ani, înainte de 13 februarie, simt nevoia să recitesc "Lupta cu inerţia"... Un fel de vorbă cu mine însămi şi nu pun ghilimele.