Una din colegele mele, de vreo 23-24 de ani, povestea azi cu exaltare despre un tip de la nu mai ştiu ce formaţie românească "la modă"... N-am auzit, normal, de formaţia respectivă, iar tipul - un slăbănog tatuat şi nasol - nu m-a impresionat în niciun fel, vocal vorbind. Dar mi-am amintit de exaltarea mea trecută faţă de Domnul din clipul postat. Din fericire, nu era tatuat. Din fericire, cânta foarte bine. Probabil că tot atât de neînţeleasă eram şi eu de către doamnele din acea vreme, mai degrabă iubitoare de Dan Spătaru, Gică Petrescu, Alexandru Jula...
"Îl cunoşti pe G.C.?" m-a întrebat tânăra mea colegă. Am tăcut, zâmbind. Ce să-i fi spus? Prima amintire care mi-a venit atunci în minte a fost aceea a unui tricou negru, gen plasă, pe care-l purta G.C. la unul din concertele sale din Mamaia... Tricou bestial, cel puţin aşa mi s-a părut atunci. Nu m-am lăsat până nu mi-am găsit unul aproximativ la fel, spre disperarea mamei mele, LOL. De ce? Pentru că voiam să-l port direct pe piele... O, Doamne! Cred că-l mai am, după atâţia şi atâţia ani, şi parcă am şi o poză pe-aici îmbrăcată fiind cu el, dar peste...
