Nu mi-am propus să dezbat pe blogul meu probleme de natură sentimentală. Le consider prea intime. Am dat, însă, la una din amicele mele virtuale, peste această postare şi m-am arătat indignată, cel puţin în primă fază: cum adică, noi, Vărsătorii, avem un mare gol? Nimic, nimic??? Unii au inimile împietrite, alţii au inimi de gheaţă; unii iubesc cu alte părţi anatomice; la alţii, dragostea trece prin stomac. Dar ce-i cu Vărsătorul? El cum iubeşte, dacă o face? Şi treaba asta m-a pus oarecum pe gânduri. Am stat şi mi-am derulat firul vieţii din acest punct de vedere, ceea ce nu fac prea des. "Eureka!" mi-am zis deodată: Vărsătorul, da, Vărsătorul trebuie să aibă inima poziţionată pe cap, în dreptul creierului! La un Vărsător totul porneşte de-aici: de la stimularea inteligenţei. Şi m-am liniştit brusc. Cred că este cea mai trainică formă de iubire. Necesită, însă, mult efort... LOL
