"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

luni, octombrie 31, 2016

1 noiembrie: LA MULŢI ANI, GABI COTABIŢĂ !!!

Nu-i pot dori decât tot ce-i mai bun, dar nici aşa nu e de ajuns pentru câtă bucurie mi-au adus cântecele sale, din adolescenţă până acum.

duminică, octombrie 30, 2016

30 octombrie: Quo vadis, Moldova?

"Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.


În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun."

---------------------------------
Doamne, câtă durere se-ascunde-n versurile astea, dar câţi dintre voi, fraţi moldoveni, puteţi vărsa conştient o lacrimă? Este greu de luptat cu o mentalitate adânc sădită printr-o educaţie oficială cu un scop atât de precis. 
Mi se pare trist că un tip care şi-a botezat copiii cu nume atât de reprezentative pentru noi (Vlad, Bogdan şi Nicolae) poate gândi atât de urât despre fraţii săi de sânge...
--------------------
Eu sunt sentimentală, n-am ascuns asta niciodată. De aceea atitudinea mea faţă de problema Moldovei este cea care este...
Un bun şi vechi prieten are o viziune realistă şi ştiu, în sinea mea, că are dreptate:

https://mihainanu.wordpress.com/2016/08/29/romania-mare-intre-vis-si-realitate/

Dar de ce, de ce, de ce nu mă pot consola?   Poate inima birui mintea? 

sâmbătă, octombrie 29, 2016

Atenţie, Vărsători: se-ntorc păsările călătoare ! LOL

Cred c-am spus deja, aici, că urmăresc predicţiile unui renumit numerolog, Mihai V. Astă-seară m-a avertizat şi pe mine, ca şi pe ceilalţi Vărsători, că în luna noiembrie, în vieţile noastre "se vor întoarce iubiri din trecut" dar că va trebui să cugetăm bine şi să dăm rapid un verdict, pentru ca oamenii respectivi "să nu-şi piardă timpul"... Ce frumos, LOL ! 
Precum se ştie, deşi nu-mi permit să vorbesc în numele tuturor, un Vărsător care se respectă nu se-ntoarce niciodată în trecut. Cu alte cuvinte, când îşi ia adio, chiar îşi ia. Suntem ciudaţi? N-aş spune asta. Aş spune doar că trăim cu intensitate clipa, iubim total sau nu, din prima. Dacă avem şansa de-a ne fi preţuită iubirea şi, fireşte, întreţinută, partenerul poate fi sigur că a ajuns în Nirvana erotico-sentimentală şi că va vieţui multă vreme acolo. Dacă nu, ne retragem discret şi pentru totdeauna.

Mai vrea cineva un verdict? Sau mai corect: îndrăzneşte cineva să se întoarcă ? LOL

vineri, octombrie 28, 2016

Amurg de toamnă violet...

Da. Toamna asta este mai mult ca niciodată una bacoviană... Bacovia este o stare de spirit, înainte de orice. Deşi mereu i-am apreciat profunzimea jocurilor de cuvinte, recunosc că nu se numără printre favoriţii mei. Tocmai din cauza stării de spirit... 


  

marți, octombrie 25, 2016

25 octombrie - Pro Patria SEMPER!

"M-am aplecat să te sărut,
Dar miroseai a praf de puşcă
Şi-am luat un drepţi ca de recrut,
Cu palma-ntinsă pe vipuşcă..."
Ce de amintiri am din vremurile-n care purtam uniforma verde kaki! De ce să mint? Mi-a stat tare bine. Eram, însă, departe de-a fi disciplinată... Dar era cineva, între terişti, disciplinat? Din câte ştiu eu, nu, dar tocmai în asta constă farmecul. N-am să vorbesc despre exerciţiile de tragere, nici despre lungile ore de teorie. Nu am cum s-o fac, public. Tot ce pot să spun acum e că voi fi gata întotdeauna să-mi respect jurământul. Iar cântece? Ştiu multe şi le cânt şi-acum la fel de entuziast.
"Acum te las, iubita mea,
Prin altă emisferă,
Şi-n loc de inimă aş vrea
Să am o mitralieră.

Şi dacă viaţa-i ca o carte,
La mine-i gata cartea,
Hei, băieţi, în astă noapte
Eu mă cunun cu moartea...

Am venit, dar plec înapoi,
Stă războiul între noi.
Te iubesc, dar plec înapoi,
C-aşa-i datul la război..."

Cinste ţie, ostaş român!

luni, octombrie 24, 2016

Oare cu cine din trecutul meu m-aş întâlni?

Asta da întrebare! Întotdeauna am lăsat trecutul, cu poveştile lui mai mult sau mai puţin romanţate, în urmă... Fără să port vreo ranchiună cuiva, pur şi simplu nu mi-a fost dat să mă mai întâlnesc. Dar dacă ar fi, cu cine aş vrea să râd, depănând amintiri? Habar n-am. Cântecul ăsta, însă, îmi place. Se pare că l-am postat pe FB acum şase ani, dar nu-mi amintesc ocazia.

duminică, octombrie 23, 2016

"Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român, nu mă interesează, fie el și cel mai bogat om din lume." (Grigore Vieru)

M-a-ntristat enorm ce s-a întâmplat sâmbătă. Circulă deja prea multe scenarii ca să mă mai străduiesc şi eu în acest sens. Realitatea, însă, este una: ne-apropiem de anul 2018 şi n-am făcut nimic pentru-a ne-aduce acasă fraţii... Am găsit doar scuze, din ce în ce mai penibile, pentru a masca neputinţa noastră. 
Alegerile din Moldova se apropie şi şansele se vor spulbera odată cu alegerea unuia dintre candidaţi.
P.S. Vecinii noştri, ungurii, nu s-au consolat niciodată... 

For the last time...

The Song of my Heart...

vineri, octombrie 21, 2016

Cogito între două bloguri...

Mi-am recunoscut interesul pentru blogul lui Andrei Vulpescu, cel despre care Lady D., vechea mea prietenă virtuală, crede că e cam misogin. Eu îl consider a fi doar prea direct, ca să nu spun explicit... În fine. Îi citesc zilnic postările, chiar dacă într-un mod tăcut.
De ceva vreme, însă, citesc şi blogul lui Adrian Cutinov... Alt stil. Asta-i o chestie care mi-a plăcut:
"De câte ori o ignori, de atâtea ori o obişnuieşti să trăiască în lipsa ta. În timp, obişnuinţa ei se va transforma în normalitate. Normalitatea de a trăi fără un bărbat ca tine." E a doua oară când postez acest citat, semn că mi-a plăcut cu-adevărat.
Cel mai uşor aş putea zice acum că şi viceversa e valabilă. Oare? Bărbaţii, să-mi fie cu iertare, se adaptează mult mai uşor. :)
O întrebare mă frământă, în legătură cu cei doi, care par a fi foarte buni cunoscători ai psihologiei feminine: au găsit, ei înşişi, calea spre inima unei femei? Şi, dacă au găsit-o, ştiu s-o şi calce într-un mod constant şi apăsat? În traducere liberă: sunt ei înşişi fericiţi? De regulă devenim experţi în sufletele altora atunci când sufletele noastre sunt pustiite. Dar ce ştiu eu? Poate că-ntr-adevăr, unii dintre noi au rămas în Nirvana... Au rămas împreună...


joi, octombrie 20, 2016

luni, octombrie 17, 2016

Code Name: Born Red (folosit în vremurile-n care făceam politică)

Dacă ar fi să-mi aleg acum, spontan, un citat care să mă reprezinte, n-aş spune nimic de genul "Carpe Diem." Aş extinde câteva vorbe, de fapt un vers dintr-o poezie de Minulescu, "Nu sunt ce par a fi", şi ar suna aşa: "Nu sunt ce par a fi." Sunt mai mult...

duminică, octombrie 16, 2016

Bob Dylan just won a Nobel Prize. Ok. But Jim Morrison why not too? My dilemma...

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăşti, atunci ridică-te şi mori!" 

James Douglas Morrison

 

"Mã privesc în oglindã, revenit, pedepsit, îndãruit
Tot restul vieţii mele voi tãcea
Încercând sã imit tãcerea Creatorului
Sau, poate, sã aduc puţinã demnitate în lumea mea
Rãmasã fãrã dumnezei."
.............................
Admit că decernarea recentă a unui râvnit Premiu Nobel m-a surprins şi pe mine, ca pe mulţi alţii. Cei care-au îndrăznit, însă, a-şi exprima public surprinderea au fost aproape imediat puşi la zid. Ei bine, eu voi spune doar atât: de ce nu şi Jim Morrison? Sau cei care decid nu au fost sau nu sunt şi fani The Doors?
Puţini îl mai ţin minte pe tipul care-a bulversat multe tipare, nu doar muzicale, în anii '60-'70. Şi mai puţini, însă, ştiu că-i plăcea să scrie şi altceva decât versuri pentru cântecele sale.

În mod surprinzător, Jim se considera a fi "doar un poet" cu un vis frumos, acela de-a-şi putea înregistra poeziile sub muzica unei filarmonici...

vineri, octombrie 14, 2016

14 octombrie - La mulţi ani, Romi Gabor !

Cu siguranţă voi surprinde cu această postare: nu are de-a face cu istoria, nici cu cultura şi-n niciun caz cu politica (câteva din subiectele mele favorite abordate aici). N-are legătură nici cu Steaua, echipa mea de suflet. Are legătură doar cu copilăria mea... Da. Înainte de Ştefan Iovan, a fost el, Romulus Gabor. Un jucător extrem de talentat al unei echipe minunate de la începutul anilor '80, Corvinul Hunedoara (pariul câştigat al lui Mircea Lucescu cu echipele puternice din capitală). 
Habar n-am câţi îşi mai pot aminti asta, acum, dar m-ar bucura să se găsească măcar câţiva. Au fost vremuri în care puteam spune că avem un campionat de calitate. 
Copil fiind, mi-a plăcut acest "cangur" ( a fost no#1 al Campionatului mondial de fotbal pentru juniori - Australia, 1981, când echipa României a câştigat medalia de bronz). A jucat şi-n naţională, dar nu atât de mult precum ar fi meritat.
Azi, de ziua lui, ţin să-i mulţumesc pentru aceste frumoase amintiri din copilăria mea fericită.

luni, octombrie 10, 2016

10. 10. 2016 - "Iarna nu-i ca vara!"

Cei care mă cunosc deja, ştiu că-mi plac blăniţele. Aşa de tare, încât le port şi-n clasă... E o ironie, nu un moft.

duminică, octombrie 09, 2016

Memories about a "sweet November"...

Ziua de 4 noiembrie 2008 marca începutul unei revoluţii uriaşe în gândirea şi în voinţa americanilor: Barack Obama devenea primul preşedinte de culoare al SUA (ah! să nu uităm anii de teroare KKK!). Superb moment! Mi-a plăcut Mr. President încă din 2006 şi-am crezut în Steaua lui. 
N-a mai rămas multă vreme până la un alt 4 noiembrie... O femeie puternică vs un tip extrem de ciudat. Revoluţia în gândirea şi-n acţiunea celor de peste ocean va continua?

miercuri, octombrie 05, 2016

5 octombrie: Despre Educaţie, cu durere...

"A nu sprijini lupta pentru luminarea poporului, a lucra contra existenţei ţării, este totuna." 
SPIRU HARET (1851 - 1912), fost Ministru al Educaţiei
---------------
Mi-e imposibil acum să scriu ceva mobilizator despre educaţia românească. Am să amintesc doar ce mi-au zis luni nişte olandezi, veniţi într-o scurtă vizită, după ce s-au uitat peste manualele micuţilor mei din clasa a II-a : "La noi se studiază aşa ceva în clase mult mai mari."
Da... Poate că gradul de receptare a cunoştinţelor este mai ridicat decât în trecut. Întrebarea rămâne, totuşi: "Qui prodest?" Poate fi cu-adevărat Educaţia  "îmblânzirea unei flăcări" sau va rămâne, mascat acum, doar "umplerea unui vas"?

luni, octombrie 03, 2016

Rebeli, cu şi fără cauză: Serghei Esenin (3 octombrie 1895 - 1925) - Nicolae Labiş

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Am obosit de vin, de stele...
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care mă răsfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem să vie.
Visez să uit odată
Cuvinte, rânjet, gând
Şi să privesc în ochii de agată
Ca fiecare om de rând,
Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,
Cu spaima mea şi hohotul meu rece
Lângă un foc să mă cuprindă somnul
Sub zările cu margini de pământ.

 [...]
Mi-a murit iubirea cu rânjet şi stele
Încă din fesele inimii mele
Mi-a murit şi-i strigoi şi-n răstimpuri revine
Şi ţărus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.

 .......................................................

Superbe destine, chiar dacă nefericite prin scurtimea lor !

sâmbătă, octombrie 01, 2016

Despre scări, vorba vine "fermecate"... Qui prodest ?

"Intelectualul băsist" Gabriel Liiceanu despre Traian Băsescu:
  •   "A urcat glorios și a coborât indecent scara puterii".
  •   "Poate fi regăsit astăzi alături de cele mai sinistre figuri din peisajul nostru politic, contestând cot la cot cu ei DNA-ul și deplângând distrugerea de către justiție a <<marilor oameni de afaceri români>>. Adică, nici mai mult nici mai puțin, decât pe cea a ofițerilor sub acoperire din vremea lui Ceaușescu".
  •   "Același om care vorbea cândva de <<slugile plătite de la televiziunile mogulilor>> (pe care acum le frecventează) îi numește astăzi pe ziariștii care, mânați de un crez, l-au sprijinit în clipele grele ale mandatelor lui, <<lingăi de bunăvoie>>".
  •   "Îl vedem aproape seară de seară făcând zob, cu fiecare apariție în public, toate valorile care păreau că, slujindu-le, l-au transfigurat".
  •   "Băsescu a devenit anti-Băsescu".
-------------------
Da de unde !?! Băsescu a devenit el însuşi ! Demult, scriam că principalii vinovaţi sunt cei care i-au netezit drumul pe fiecare treaptă a scării sale către gloria ce părea a fi eternă... Au fost ei prostiţi, conştient sau inconştient? Mai degrabă aş zice că ei înşişi au crezut că-l pot prosti (= manipula) pe cel de care azi, încă o dată, se dezic. Dar au luat-o-n freză... Şi asta doare!