Count down...

Experiența învățării online se apropie de final. Nu a fost ușor. Am toată iubirea pentru bravii mei copii de 6,7 ani și toată prețuirea pentru la fel de bravii lor părinți. Da, am toată stima pentru părinții micuților mei! Au devenit rapid experți în conexiunile pe Zoom și Skype, și sunt convinsă că se vor descurca și pe classroom, deși mă rog să nu fie nevoie.

Am căutat să le fac tuturor cât mai atractiv timpul petrecut în fața ecranului. Mă dor ochii, presupun că mi-au crescut dioptriile, dar dorința de-a menține unit un colectiv abia închegat cred că mi-a fost împlinită.

Cu toții ne dorim revenirea în clasa noastră dragă și ne rugăm pentru asta.

Căci :

"Când se produce învățarea, atât elevul cât și profesorul se simt energizați.

Deoarece învățarea nu are loc între gura cuiva și urechea altcuiva, ci între inimi și minți.”

(Institutul Arbinger)

Ei cu ale lor, noi cu viețile furate...

Ăștia sunt câțiva dintre cei în mâinile cărora am hotărât să ne lăsăm viețile. De ce să-i înjurăm? Nu mai bine ne dăm singuri palme? Am acceptat de bunăvoie să ni se fure două luni din viață. Până la a-i condamna Istoria, sunt convinsă că Dumnezeu va avea grijă de fiecare.

Nu puteam rata ocazia,

deși mă aflam cu cinci minute înaintea unui google meet... 🤣

Profesor online, dar nu cu sufletul împăcat...

Am absolvit cursul "profesor online". Experiența a fost interesantă, am petrecut multe ore pe platforma Digital nation pentru că am vrut să învăț despre classroom. Am combinat ceea ce aflasem dinainte cu tot ce am învățat de la mentorii de pe platformă. Recomand cu căldură acest curs.

Dar sunt obosită de atâta online. Întrucât am copii mici, orele lor nu pot fi obișnuite. Cea mai reușită activitate va rămâne, cred, cea de marți. Am plecat printre stele din curtea școlii noastre, cu ajutorul Google Earth și Nasa's Eyes.

Vreau la școală, totuși! Vreau cu disperare să mă întorc la normalitate.

La salon, după două luni

Classroom-ul meu de antrenament

Clasele s-au format prin tragere la sorți. În echipa mea suntem 8. Fiecare e, pe rând, profesor și elev.

Eu am până acum trei elevi în clasă. Azi trebuiau făcute clasele, dar unii poate-or să și le facă mâine.

Nu neg că îmi place să lucrez cu instrumentele google, dar oricând m-aș întoarce în clasa mea dragă!

Trebuia să îmi aleg o temă de predat. Nu am stat mult pe gânduri, deși, slavă Domnului, aveam de unde alege. Am ales tema "Regii României". Spre bucuria mea, a fost pe placul celor trei elevi pe care îi am deocamdată.

Dilemă

Deși intru corect, mă trezesc pe platformă când Miha, când Ali... Lucrez în dublu exemplar, adică. 🤣🤣🤣 Am mai lucrat și pe platforma Cred în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020, dar nu am pățit așa ceva.

10 mai: Nihil Sine Deo👑

În loc de "La mulți ani, Europa!"

Un nou laptop. Doar Zoom și Skype. Pentru Whatsapp mi-ajunge telefonul. Și cred că ajung cele trei, oricât de tentantă eram de a lucra și pe Kinderpedia sau Classroom (Școala mea a ales asta în eventualitatea revenirii în toamnă la starea de izolare. Nu știu cum vor încărca niște copii de 7 ani materiale acolo. Iar cei mai mulți dintre părinții lor au studii medii. Sună bine classroom; sună bine toate... ).
Mi-e tare, tare dor de lecțiile mele normale! Nu aș vrea să ne obișnuim cu școala virtuală. Deși fișele sunt aceleași, deși făceam și înainte tot felul de filmulețe pentru ei, ne desparte un ecran. Ne face probleme conexiunea la net.
Ne facem declarații de iubire de fiecare dată, dar ce sunt ele fără o îmbrățișare, fără o mângâiere pe creștet? Încerc să fiu tare de fiecare dată, dar sufletul meu plânge. Viitorul pe care îl vedeam doar în filme pare că a venit brutal peste noi. O lume fără dragoste. 😥

"E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte." LUCIAN BLAGA, 9 mai 1895

"În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine."- același BLAGA. Lucian BLAGA.

Mi se pare extraordinar modul în care descrie amprenta pe care-o lasă  inevitabil, în fiecare dintre noi, iubirea... Mai mare sau mai mică, ce contează? Urma rămâne ... Oare se poate spune că suntem o sumă a amprentelor tuturor iubirilor trecute, prezente și viitoare?

♥️125 de ani de LUMINĂ♥️

Sevilla, 7 mai 1986 - Ziua-n care Dumnezeu a fost stelist!

😥 Vizionarismul unora mă lasă fără grai: Aldous Huxley

„Va exista, pentru următoarea generație, o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să le placă servitutea și să accepte dictatura, fără lacrimi ca să spunem așa, care va produce un fel de lagăr de concentrare nedureros pentru societăți întregi, astfel încât oamenii, deși cu libertățile confiscate, mai degrabă se vor bucura, pentru că vor fi distrași de la orice dorință de a se revolta- prin propagandă sau prin spălarea creierelor, îmbunătățite prin metode farmacologice. Și aceasta pare a fi revoluția finală.”

Fragment din discursul lui Aldous Huxley, Tavistock Group, California Medical Scool, 1961

5 mai - Ziua bărbaților

Îţi mulţumesc, bărbatule...Îţi mulţumesc că exişti şi că mă faci să doresc să-mi măsor forţele cu tine, fără a-mi pierde farmecul... Îţi mulţumesc că ai un fel ciudat de-a-mi arăta că mă iubeşti: făţiş şi agresiv, mai întâi, apoi de undeva din umbră, de parcă ți-ar fi teamă că te voi considera slab... Îţi mulţumesc că mă faci să mă descopăr de fiecare dată, împreună cu tine şi numai pentru tine... Îţi mulţumesc că-mi mulţumeşti pentru asta, chiar dacă de cele mai multe ori o faci prea târziu... Îţi mulţumesc şi pentru clipele-n care mă urăşti pentru că nu mă poţi domina...

La mulți ani! Și ție, și ție, și ție... 🤫

"Nu râdeţi de proşti, fiindcă-şi vor închipui că au umor”. Montesquieu

Ludovic Orban:

"În  niciuna din țările vecine nu s-au întors atâți români, câți s-au întors la noi."

Dacă n-ar fi râs de Dancilă, ar fi fost iertat...

Azi, pe lângă Ziua mondială a presei libere

este și Ziua mondială a râsului... Nu am citit nicio postare veselă pe Facebook, în comparație cu anii trecuți, când abundau postările cu glume de tot felul. Am devenit niște oameni triști... Problema covidului nu mai preocupă nici ea la modul înfricoșător decât o mică parte din cei cu care am discutat. E vorba ori de cei naivi, ori de cei năimiți pentru asta. Da. Tot mai mulți realizează că altele se ascund în spatele terorii la care am fost supuși vreme de 54 de zile. Dar oamenii sunt tot mai triști, iar tristețea îi face apatici.

Cât ne vor mai ține închiși? Dacă ar fi după "specialiști", ar fi încă pentru mult timp de aci înainte. Iar guvernanților le convine asta pentru că nu au niciun plan. Au numai vorbe.

Suntem tot mai triști într-o țară fără orizont.

Mi-am amintit un vis care atunci, la începutul lui martie, mi s-a părut aiurea. Am visat atunci că harta țării era ruptă în fâșii... Nu era vorba de niciun "furt al Ardealului", era pur și simplu ruptă în fâșii și eu eram în lacrimi. Am povestit visul câtorva prieteni, dar cine să ia în serios?

Altceva: nu am continuat statistica Covid. Nu avea sens, după ce am calculat adevăratele procente, cele nearătate pe burtierele televiziunilor.

În acest moment suntem la 0,07% infectați din populația țării, iar cei declarați morți din cauza cunoscută reprezintă 0,0041%.

Circula pe fb ceva de genul: "dacă dai țara pe mâna medicilor, vei avea un stat bolnav, iar dacă o vei da pe mâna polițiștilor, vei avea în stat polițienesc." Ooofff... Dacă s-ar da țara pe mâna dascălilor, am avea un popor incapabil de a mai fi manipulat.

2 mai 2020

Poate pot părea superficială dacă voi spune că sunt bucuroasă că azi am stabilit cu coafeza mea o întâlnire peste exact două săptămâni, când se redeschid saloanele.

Nu pot fi mereu inteligentă, dar femeie încerc să fiu şi asta mi se pare o datorie. După ce vreme de o lună şi jumătate m-am chinuit să dau un aspect părului meu cel neascultător, chiar am ajuns să apreciez aşa cum se cuvine munca fetelor de la salon.