"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

miercuri, august 31, 2016

31 august - "PUR ŞI SIMPLU ZIDITU-M-AM DE VIU ÎN TEMPLUL LIMBII ROMÂNE." GRIGORE VIERU




Nu pot să nu-mi aduc aminte de o declaraţie excepţională prin însăşi esenţa ei: "Unirea, NAŢIUNEA a făcut-o!"
 (Mihail Kogălniceanu, 1862)
Speranţa moare ultima: într-o bună zi, "vom fi iarăşi ce-am fost"! O NAŢIUNE, adică. În faţa realităţii triste, declaraţiile unora sau ale altora sunt apă de ploaie.
Un gând se-ndreaptă şi către românii din Banatul sârbesc, spre cei din Bucovina de N, spre cei din Ungaria... Spre toate sufletele româneşti care-şi plâng durerea în tăcere...

marți, august 30, 2016

Αλέξανδρος : La mulţi ani, tata !

Numele Alexandru şi Alexandra reprezintă forme latinizate ale numelui grec Alexandros ( Αλεξανδρος ) , semnificând "apărător/protector al oamenilor" , derivat din verbul grecesc "alexo" ( αλεξω ) cu sensul de " a apăra , a ajuta" şi substantivul "bărbat " ( ανηρ ) .
Un nume puternic, pentru oameni cu o personalitate puternică... Idealişti, visători, extrem de creativi, originali, sociabili, altruişti, mândri... Lideri predestinaţi...


luni, august 29, 2016

Comparaţii. Neinspirate...

În sfârşit, azi a reacţionat şi Mircea Geoană la trimiterea ironică al cărei obiect îl împarte, în mod "generos", cu V.P.! Mă bucur c-o face şi acum, dar nu ştiu câţi mai sunt dispuşi să-l asculte, odată ce sintagma "Victor nu e Geoană" a ajuns în minţile cui trebuie. Reacţia mea a fost mult mai rapidă, LOL. Fireşte, marea şi constanta simpatie pe care i-o port nu m-a împiedicat vreodată în estimarea corectă a şanselor avute de PSRO.

sâmbătă, august 27, 2016

Cartea verii mele

Am reuşit să-mi adun gândurile, prea risipite-n ultima vreme, şi-am finalizat lectura unei cărţi pe care, deşi mi-o doream încă de-acum un an, abia nu demult am cumpărat-o: "Biblia pierdută", de Igor Bergler. Încă sunt sub impresia misterelor legate de-un ordin cavaleresc despre care auzisem în cartea de istorie, la lecţia despre Vlad. 
Am să citez unul din fragmentele care mi-a plăcut:
"Venise de la turci. [...] Fusese pregătit pentru luptă şi s-a războit. Dar fusese pregătit şi pentru viaţa civilizată de la Curţile sultanului. [...] a ajuns la Târgovişte. Şi apoi au urmat boierii. Prost crescuţi, lipsiţi de respect, hulpavi şi prefăcuţi. Unelteau de dimineaţa până seara. Singurul lucru de care le păsa era cum să fure cât mai mult fără să păţească nimic. În viziunea lor, domnul ţării era acolo să îi slujească pe ei şi nu invers. [...] După gonirea lui de pe tron, a avut aceleaşi experienţe şi în Moldova, şi apoi şi în Transilvania. Chiar şi la Curţile din Ungaria şi Austria. Îi era greu să compare palatele luminoase ale turcilor cu cele întunecate, reci şi mereu umede ale creştinilor. Dar era şi el creştin. Şi pe deasupra moştenise de la tatăl său medalia Ordinului Dragonului. [...] Vlad moştenea o mare onoare, era un personaj important. Deşi învăţase mult de la turci, fusese prizonierul lor şi nu prea îi avea la inimă. Însă vedea cu ochiul liber părţile lor bune. Şi, ca orice tânăr în forţă care păşea în viaţă, pe deasupra cavaler al unui ordin important şi de sânge regal, avea în cap idei revoluţionare. Nu în sensul ideologiilor de azi. Voia să schimbe lumea. Deşi fusese primit peste tot pe unde umblase într-o manieră decentă, dar rece, nu-i plăcea deloc senzaţia asta de vasalitate, de inferioritate pe care o simţea peste tot. Ştia că din raţiuni politice trebuie să se alieze cu cei puternici pentru a supravieţui şi a ajunge la putere. Dar [...] Vlad Dracul era un prinţ renascentist. Avea educaţia şi deschiderea necesare pentru a nu fi mai prejos decât contemporanii lui veneţieni sau florentini. [...] A trăit mult printre breslele meşteşugarilor şi a învăţat să îi aprecieze pentru ce ştiau să facă şi să îi dispreţuiască pe nobili pentru inutilitatea şi, de multe ori, pentru prostia lor îngâmfată. "
--------------------


Ahhh... Unde eşti tu, Ţepeş Doamne? Trebuia să fii defăimat, şi acest aspect este prezentat în carte, ca şi modul în care ai fost ucis... Neamul tău, însă, nu te-a uitat.

Cogito...

Am două bloguri pe care le citesc în mod frecvent. Întâmplător sau nu, ele aparţin unor bărbaţi. Unor bărbaţi care, cel puţin judecând după ceea ce scriu, cunosc destul de bine femeile.
Deci:
"De câte ori o ignori, de atâtea ori o obişnuieşti să trăiască în lipsa ta. În timp, obişnuinţa ei se va transforma în normalitate. Normalitatea de a trăi fără un bărbat ca tine." 
Adrian CUTINOV
Citind, am regăsit femeia Vărsător, cea pentru care dragostea este un foc ce trebuie mereu aţâţat, în special la nivel mental. 
Ce zic horoscoapele: << În cazul femeii Vărsător, zicala "ochii care nu se văd se uită" îşi capătă o deplină îndreptăţire. Tocmai de aceea, un bărbat care ţine la iubirea ei trebuie să-i fie mereu prin preajmă. Dacă ajunge să creadă că legatura sa amoroasă scârţâie şi nu are cum să o amelioreze în vreun fel, îi pune capăt de îndată, chiar dacă în acest mod este pe punctul de a-şi frânge inima.>>
 

joi, august 25, 2016

marți, august 23, 2016

Me, today :)

Vara asta a-nsemnat, printre altele, renunţarea la vreo 30 de cm din lungimea părului şi implicarea mea cu suflet în activităţile desfăşurate într-o sală de sport. Spun cu suflet, căci încă sunt departe de tot ce se poate face acolo. 
Mi-am surprins prietenii şi cred că într-un mod plăcut, exceptând faza cu tăierea părului (dar nu sunt Samson! le-am zis. Puterea mea nu stă în lungimea părului.). Cel mai mult, însă, m-am surprins pe mine însămi... Am pornit de la 5 km şi-am ajuns la 45... Iasmi m-a pus să-i promit că de luna viitoare exerciţiile noastre se vor diversifica. I-am promis, deşi nu ştiu de ce se ambiţionează cu mine. Nu vreau absolut deloc să arăt ca o culturistă. Glumeam. Pentru asta mi-ar trebui luni bune de antrenament. Dar i-am promis şi nu-mi pot lua cuvântul înapoi... Oricum, repet: simplul fapt că un om sedentar ca mine s-a-ncumetat nu doar să păşească într-o sală de sport, ci şi să facă ceva mişcare pe acolo, este o mare izbândă.

joi, august 18, 2016

Once upon of Time: "Statul ideal - statul în care domneşte dreptatea, iar scopul său - binele tuturor..."

PLATON ( 427 î.Hr. — 347 î.Hr.)
"Astfel stau lucrurile, prietene. Dacă celor meniţi să conducă le vei afla o viaţă mai bună decât cea de conducător, este cu putinţă să ai o cetate bine orânduită. Căci numai în ea vor domni cei cu adevărat bogaţi, nu în bani, ci în ceea ce trebuie să fie bogat omul fericit: într-o viaţă bună şi raţională. Dacă vor veni în viaţa publică cei care acasă sunt cerşetori şi flămânzi, socotind că de aici - din domeniul public - le va fi dat să pună mâna pe bine, nu e cu putinţă să ai o cetate bine orânduită. Fiindcă odată ce cârmuirea ajunge un obiect de dispută, războiul pătrunzând în casă şi în interior, el îi nimiceşte şi pe cârmuitori şi pe restul cetăţii." 
("Mitul peşterii")


-----------------
Platon, unul din marii înţelepţi ai lumii antice, considera că doar filosofii pot înţelege structurile şi nevoile unui stat şi, ca atare, ei ar trebui să fie cârmuitorii acestuia... Dar "unde ni  sunt visătorii?" Oferta în faţa căreia ne aflăm, din 5 în 5 ani, sau din 4 în 4, e săracă în caractere, de cultură nici nu mai poate fi vorba... Ţuţea ne-ndemna să nu ne mai alegem conducători care nu-şi iubesc ţara. Perfect adevărat, dar ne putem alege altfel de conducători câtă vreme noi înşine ne-o iubim tot mai puţin? Ei sunt propria noastră oglindă, aşa se-ntâmplă de fiecare dată, şi a-i înjura ulterior nu-nseamnă decât a ne admite propria neputinţă...
-----------------
Nu, Alexis Tzipras n-a mutat Munţii Olimpului în centrul Europei, dar n-am să uit niciodată magnificul său discurs din P.E. ! Măcar au "murit" în picioare...



miercuri, august 17, 2016

Ooofff...

Am din ce în ce mai puţină energie pentru a citi o carte. Fără a face chestii spectaculoase, deşi pentru mine, leneşa proverbială, chiar sunt, am ajuns să merg la sală zilnic... Când mă-ntorc, fac un duş şi sunt KO. Totuşi, azi mi-am luat şi mie ceva din Mall: o carte pe care trebuia demult s-o citesc, dar n-a fost să fie. Acum mă uit la ea. Chiar vreau... Dar nu mă pot concentra. Sper s-o fac sâmbătă, chiar am nevoie de ceva pentru minte. În ultimele două săptămâni n-am citit decât "Fifty Shades...", o lectură care nu mi-a-mbogăţit cu nimic spiritul şi nici nu mi-a lărgit orizontul cunoaşterii. Când mă gândesc câte planuri îmi făcusem pentru vara asta! Din "Filosofia greacă în texte alese" n-am apucat să citesc decât până la Petron din Himera. Ruşinoooss!!!

luni, august 15, 2016

15 august 1714: "Mare-i Domnul Dumnezeu/ Creştin bun m-am născut eu/ Creştin bun a muri vreu..."

Călătorul francez Aubry De La Motraye, aflat în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei:
„Gâdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi la o oarecare depărtare unul de altul şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întâi dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, (…) şi apoi al fiului mai mare. Dar când ridică sabia ca să taie capul celui mai tânăr, în vârstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman; atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnându-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ, acesta (Matei) spuse gâdelui: Vreau să mor creştin, loveşte!; şi îndată gâdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfârşit, îl decapită şi pe tată.”

-----------
Doar pentru aducerea-aminte...

sâmbătă, august 13, 2016

14 august - La mulţi ani!

Cele mai frumoase amintiri din copilăria şi adolescenţa mea prelungită, le am cu L., cea mai iubită dintre verişoarele mele din Bihor. Nu ţin minte să ne fi certat vreodată, nici măcar la vârsta la care păpuşile pot constitui un obiect serios de dispută. Fiecare vacanţă de vară mi-o petreceam la ea şi cu ea. Mâncam împreună, ne jucam împreună. Cu trecerea anilor, preocupările noastre s-au diversificat, chiar dacă eu eram cea cuminte,"ciudata"... S-a ţinut o vară-ntreagă de capul meu până am acceptat să mă înveţe să fumez. Doamne! Parc-a fost ieri! Şterpelise două Kent-uri de la tatăl ei şi mi-a zis scurt: "Hai în grădină!" şi m-am dus. Ne-am proţăpit lângă fântână, ne-am asigurat că nimeni nu ne are sub lupă şi... "Uite, asta e a ta. O ţii în gură aşa, apoi ţi-o aprind şi zici Diii, caii popii. Dacă simţi că te îneci, o arunci." Nu, nu m-am înecat! Dimpotrivă, am tras în piept din prima, cu succes deplin! Nici n-am ameţit... Ei bine, de atunci s-au scurs zeci de ani şi zău că nu-mi pare rău! Am mai scris-o aici: ţigara mi-a conferit un alt statut în ochii neiertători ai celorlalţi, adolescenţi ca şi mine, dar unii normali, adică răzvrătiţi (deşi nu pot fi comparaţi cu cei din zilele noastre). N-am mai fost chiar atât de ciudată în ochii lor şi chiar că a fost o mare realizare.
Mai apoi, discuţiile noastre vizau prieteniile cu băieţii, iarăşi o chestie firească vârstei. Eu aveam admiratori, căci n-aveam timp de iubiri altfel decât platonice. L. era opusul meu, dar avea grijă să-mi povestească tot, chiar dacă, cel mai adesea, nu mă interesa. Dar o ascultam: "Să ştii şi tu!" erau vorbele ei înţelepte. Îmi plăcea la nebunie s-o iau cu mine la toate întâlnirile şi s-o rog să stea acolo. Era "elementul surpriză"... Da, îmi admit retro doza mare de sadism, lol. Habar n-am de ce-o făceam, dar e o realitate. Desigur, puţini mai doreau să-mi solicite o întâlnire nouă, fără L., dar ce-mi păsa?! Apoi, culmea! Tocmai la întâlnirile care aveau să-mi marcheze viaţa, L. n-a mai fost cu mine... Probabil că venise timpul să-mi înfrunt singură soarta... 
Îmi iubesc verişoara. O iubesc ca pe sora pe care mi-aş fi dorit s-o am. E parte din viaţa mea. E parte din amintirile mele cele mai preţioase.
La mulţi ani ! 

Nicolae, our Prince


Pentru ultimele două fotografii îi mulţumesc bunei mele prietene virtuale, Lore...
Mă gândeam, postându-le, că şansa noastră ar putea fi tocmai frumosul şi umanul Prinţ exilat... 
----------------------------------
Povestea Regelui am aflat-o în copilărie, de la bunica mea, aşa cum a trăit-o ea. Aş minţi să spun că am simţit-o altfel decât ca pe-o poveste frumoasă; eram copil, unul răsfăţat, iar preocupările mele erau adecvate vârstei. Bunica mea obişnuia, când trebăluia pe la bucătărie, să cânte un cântec mai degrabă în surdină... "Trăiască Regele, în pace şi onor..." De câte ori o întrebam de ce nu cântă mai tare, îşi punea degetul arătător pe buze şi-mi spunea: "Şşşştttt... Ăsta e secretul nostru!" Am crescut într-o societate marcată de preşedinţi, am învăţat o istorie oficială. După '90, m-am îndrăgostit de bunul Rege Ferdinand, iar mai apoi, de frumosul Prinţ Nicolae. Da, cred cu tărie că el reprezintă viitorul, dar vai!, ei au considerat că nu se ridică la înălţimea aşteptărilor! Ale cui aşteptări? Ale lor. Dacă singurul defect al lui Nicolae este acela c-a îndrăznit să se arate aşa cum e, un OM ca noi ceilalţi, şi nu un "uns - rigid- al lui Dumnezeu" atunci nu mai ştiu ce să spun... 

:)

"Dragostea nu se manifestă prin dorinţa de a face dragoste (această dorinţă se manifestă la un număr nesfârşit de femei), ci prin dorinţa somnului în doi (dorinţă ce se referă la o singură femeie)."

MILAN KUNDERA

vineri, august 12, 2016

Onur

Mein Gott! Deşi au trecut nişte ani de când am văzut prima oară serialul Binbir Gece, revederea îmi produce aceleaşi emoţii... Fireşte, pe Halit Ergenc l-am urmărit şi în serialul dedicat lui Suleiman, dar Onur şi povestea lui de dragoste m-au emoţionat într-un alt fel. 
O spun şi acum: actorul are cei mai frumoşi ochi albaştri pe care i-am văzut vreodată şi un timbru al vocii îngrozitor, lol . Iar Onur, personajul interpretat, bate de departe orice alt bărbat îndrăgostit din filmele văzute de mine până acum. Să-mi fie! Recunosc că îl priveam fascinată în fiecare episod. 
 

joi, august 11, 2016

miercuri, august 10, 2016

luni, august 08, 2016

9 august 1601, Câmpia Turzii... "Auzit-aţi de-un Mihai / Ce sare pe şapte cai... "

Un tip din politică, bihorean de felul lui, şi care-n ultimul timp e foarte prezent pe posturile naţionale de televiziune, întreba dacă suntem condamnaţi la a fi conduşi doar de neiubitorii de neam şi ţară... 
Ah! De-a lungul istoriei avut-am şi din cei pentru care ţara  a fost deasupra intereselor lor personale. Ştiu că, după 90, se lucrează-n mod continuu la aşa -zisa demitizare a lor, singurii piloni de lumină şi mândrie naţională rămaşi, alături de marile nume din cultura noastră, încercându-se inocularea în mentalul colectiv a ideii că toată istoria noastră ar fi un fals grotesc... Trist... Trist... 
I-am răspuns acelui politician că am avut şi bărbaţi, nu doar cârpe, în fruntea ţării, dar mai mereu au pierit prin trădare, într-un mod violent... Mă gândeam atunci exact la Mihai, căci era undeva la-nceputul lui august şi ştiam că se apropie data de 9.

vineri, august 05, 2016

"Tu eşti dragostea vieţii mele..." (You are the Love of my Life)

Cred că acum o săptămână îmi aminteam, într-un context aparte, de una din cele mai erotice declaraţii de dragoste din toate filmele pe care le-am văzut până acum. Nu din cauza conţinutului (cum m-am referit la interogaţia dintr-o poezie de Adrian Păunescu), unul de altfel destul de obişnuit, ci din cauza timbrului vocii celui care o rostea, Gary Oldman, într-o română cu un accent ciudat dar care, în urechile mele , a sunat atât de profund, încât mă emoţionează şi acum numai gândul: "Tu eşti dragostea vieţii mele !"
Am văzut de câteva ori filmul şi în clipa aceea şi numai atunci, îl iert pe Bram Stocker...

joi, august 04, 2016

Iasmin, antrenorul meu...

O, Doamne! N-a lăsat după mine decât într-o privinţă, în rest, m-a frecat tare de tot pentru un om de vârsta mea, fumător înrăit şi extrem, extrem de comod... Vitejia mi s-a micşorat pe măsură ce m-am apropiat de ora Z, LOL, dar a ştiut cum să-mi insufle încredere în mine însămi. Mi-am simţit de 2 ori picioarele ca gelatina, o senzaţie pe care nu am mai avut-o de acum vreo 16 ani, dar atunci făceam aerobic. Iasmi e un profesionist! No doubt! Dar în primul rând, e un bun psiholog.

miercuri, august 03, 2016

marți, august 02, 2016

What is Love?


„Iubirea e o prietenie ce durează o viaţă întreagă, o prietenie apropiată, cineva care e lângă tine, te ţine de mână, mergeţi împreună sau vă urmaţi. Cred că e mai mult decât iubire, deoarece aparţine fiecărei zile: să fii cu cineva cu care doreşti să fii. Secretul consider că se află în expresia: a merge împreună.“
(M.S. Regina Ana a României )
------------------
Mărturisesc că m-am întrebat, imediat după ce am citit aceste gânduri, dacă eu, cea care a spus, totuşi, de vreo trei ori în viaţă cele două cuvinte magice, pot spune cu-adevărat că am iubit... Dacă e să judec după durată, poate doar parţial, deşi, de fiecare dată chiar mi-am dorit să fie pentru totdeauna şi am sperat să fie aşa. Iubeşte superficial un Vărsător? Nu, pentru că o face mai întâi cerebral, iar iubirea Vărsătorului e pătimaşă. Se-ndrăgosteşte un Vărsător la prima vedere? Eu, una, nu, dar nu pot vorbi în numele tuturor. De persoane nepotrivite? Aici stau pe gânduri...
Dar ce e Dragostea?  Acea forţă care "mişcă soarele şi celelalte stele", după cum atât de frumos spunea Dante, unul dintre marii îndrăgostiţi ai Lumii? Şi dacă da, de cine depind tăria şi durata ei? Ce-i alimentează perpetuu suflul? Prietenia? Respectul reciproc? Încrederea? Admiraţia? Pasiunea? Iertarea? Şi cum să faci să nu le pierzi pe drum? 
Grele întrebări şi poate-or mai fi dar, judecând după experienţele altora, ca şi cea din cazul de faţă, aceste întrebări găsitu-şi-au răspunsul... Nu-mi rămâne decât să mă plec cu veneraţie în faţa tuturor celor pentru care Dragostea a devenit nemuritoare. Şi să oftez prelung, cu speranţa că-ntr-o zi, la capăt de linie, voi fi aflat-o şi eu... 
---------------
Am mai spus-o: în lumea de azi, unde virtualul aprinde imaginaţia, dar îngheaţă sufletele, a vorbi despre eternitatea Dragostei este o nebunie totală... Se rostesc prea uşor cuvintele magice, conjunctural, de regulă fals...  Cine am devenit? Unde vrem să ajungem, presupunând că ne fixăm şi alte obiective în afara celor care ţin de urgenta satisfacere a unor nevoi primare, animalice? De ce F*** You a dobândit mai multă forţă faţă de Love You? Ei bine, nici nu încerc a mai da un răspuns... Sunt o romantică, adică o specie categoric pe cale de dispariţie. 


luni, august 01, 2016

3 august 1889 : "Dulce Veronică" sau dragoste dincolo de limite...





”Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.” 


******************************
+ 3 august 1889, Văratec


Refuz să mă alătur lui Titu Maiorescu, lui Eugen Lovinescu şi altor acuzatori ai Veronicăi. Le-am citit scrisorile şi orice urmă de îndoială mi-a fost spulberată, pentru totdeauna.

Well...

Pentru toate există un început, nu? Perioada 2000 - 2013 nu a fost cea mai grozavă pentru mine. Am renunţat la multe din obiceiurile mele bune, din păcate şi la vechii mei prieteni şi pentru ce, în fond?!
Carapacea în care mă învelisem s-a fisurat cam din iarnă începând... A venit vremea să ies din mine, "ca să păşesc mai departe."(M. Eliade) 
Pentru început, mi-am luat un abonament la sală şi un antrenor personal. Ochi albaştri, zâmbet binevoitor... Sper să aibă şi răbdare cu mine, că au trecut şaisprezece ani de la ultima mea apariţie într-o sală de sport. 
Pentru cine fac toate astea? Pentru MINE!