"În
clipa aceea, întreaga măreţie a cetăţii şi-a schimbat dintr-odată
sensul. Câţi au fost sacrificaţi pentru această construcţie de o
frumuseţe fără egal? Câţi oameni au fost distruşi fără milă pentru ca
această frumuseţe să existe? Pentru oamenii de atunci, cetatea a
însemnat sacrificiu, moarte; vinovaţi, nevinovaţi, buni, răi, au căzut
construind sub ameninţarea sabiei teutone sau, pe viaţă, au fost
schilodiţi la propriu şi la figurat. Şi nimeni nu-i ştie astăzi şi nu se
gândeşte la ei, îi împiedică tocmai opera lor... A înfruntat timpul
doar uriaşa construcţie pe care strănepoţii lor o vizitează cu respect
şi admiraţie. Sigur că ea. Ca tot ce s-a făcut trainic şi frumos pe
pământ, a pretins imense sacrificii. [...] Azi, spui, a fost foarte bine
că s-au construit piramidele şi aşa mai departe, erau meritate şi
logice sacrificiile, sau nici măcar nu te gândeşti la ele. Ce contează
nişte destine individuale în raport cu timpul? Aici e tragedia."
("Feţele tăcerii" - Augustin Buzura)
