"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

duminică, aprilie 30, 2017

Diversiune în toată regula!

Nu era de ajuns că semăn cu Elena Udrea. Trebuia să aflu şi vestea verii, de la Minerva! Toate astea ca să-mi piară gândul de la "Trianon 100"... :))))))

Ştiam eu că tre' să revin la freza cu breton...


Curajul de-a iubi România: academician prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop

În ziua de azi, nu poţi spune că-ţi iubeşti ţara fără a risca să fii etichetat drept naţionalist. Cuvântul patriot aproape c-a ieşit din vocabularul nostru. Dacă spui că iubeşti Dacia şi dacii, eşti făcut dacopat. Dacă-l iubeşti pe Eminescu, eşti făcut antisemit. Trebuie să te gândeşti bine înainte de-a-ţi exprima aprecierea pentru scrierile lui Cioran, Ţuţea, Eliade... Dacă-ţi place Grigore Vieru şi-i înţelegi durerea, eşti suspectat de naivitate în privinţa fraţilor de peste Prut. Dacă-l iubeşti pe Rege şi-ţi afirmi încrederea în monarhia constituţională, eşti făcut anacronic.  Şi exemplele pot continua, cel puţin la fel de dureroase. 
În ce lume trăim, Doamne? Puţine sunt vocile care vorbesc fără teamă despre noi, cei care-am fost, aşa cum am fost, nici mai buni (cum ne-nvăţa istoria comunistă), dar nici fără valoare, umili şi umiliţi mereu de mai-marii vremurilor, aşa cum ni se inoculează de câţiva ani deja. 
Domnul profesor trage un semnal de alarmă: "Trianon 100". Ca român; ca român ardelean; ca istoric de renume. Nu ştiu câte vor fi urechile din Regat dispuse să-l asculte. Nu ştiu câte minţi şi câte suflete îl vor şi înţelege. Fireşte, nu mă refer la semenii mei ale căror unice preocupări sunt micii, grătarele, selfiurile aferente şi preluarea înţelepciunilor lui Poptămaş şi, mai nou, ale lui Andrei Laslău... Mă refer la minţile care-au depăşit substanţial baza trebuinţelor primare. Dar realitatea e evidentă şi mi-ar plăcea să cred că am învăţat câte ceva în aceşti 100 de ani.

sâmbătă, aprilie 29, 2017

KEANU

Când deschid telefonul, vreau să văd un chip plăcut... :)))

"Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată…” – Karol K. Truman

Am găsit aseară, întâmplător, acest citat. Nu ştiu cine este acest Truman; ştiu doar cine a fost un altul. 
Mi-am promis să cuget asupra acestor vorbe care mi-au plăcut. Dar altcineva, un om drag şi sensibil, a făcut-o mai repede şi am să postez răspunsul pe care l-am primit, căci mi-a plăcut la fel de mult.
<<...dar îţi macină sufletul şi-ţi ,,condimentează,, viaţa cu tristeţe, regrete, dor sfâşietor, frustrări şi întrebări retorice de genul ,,cum ar fi fost,dacă"- părerea mea. Asta, în cazul în care a trebuit să-mi ,,îngrop,, sentimentele din raţiuni puternice ,,comandate,, de creier, ignorând ,,strigătul,, inimii. Dacă, în schimb, am fost nevoită să-mi ,,îngrop,, sentimentele neîmpărtăşite, atunci va trebui să am tăria de a le lăsa să ,,moară,, , să nu le permit să-şi tragă seva din amintiri care, poate, au contat doar pentru mine, să le încui în ,,sertarul,, cu experienţe neplăcute, pe care-mi doresc să nu le repet, şi să arunc vălul uitării peste ele...>>

vineri, aprilie 28, 2017

Tristeţe

Citeşti sau auzi despre poveşti atât de triste, încât rămâi cu cel puţin o lacrimă în colţurile ochilor. Fireşte, dacă eşti un suflet sensibil care încă mai crede în valori. Când povestea aparţine unei persoane dragi ţie şi eşti oarecum martor la tot ce-a însemnat ea, la-nceputurile ei pline de iubire şi speranţă, apoi la sfârşitul brusc şi de ne-nţeles, lacrimile sunt mult mai multe. Te-ntrebi de ce şi eşti incapabil să-ţi oferi un răspuns logic. Nu-ţi rămâne decât să fii acel umăr pe care persoana dragă ţie îşi poate plânge în voie toate lacrimile. 
Am fost martoră, în ultimele două luni şi ceva, la o astfel de poveste. Speranţă, iubire, fericire, apoi, brusc, a dispărut totul."De ce?" m-a întrebat. N-am ştiut să-i spun altceva decât: "Pentru că nu te-a meritat." Un clişeu, ştiu, dar cuvintele ne sunt atât de puţine în momentele de suferinţă.

:(

Una din ultimele mele mari şi dureroase amintiri politice este cea din 6 decembrie 2009. Un timp, am vorbit despre credinţa mea că atunci Mircea Geoană fusese învingător. Nu pot spune că mă bazam doar pe intuiţie, chiar dacă nu mi-am permis niciodată să dau glas celorlalte gânduri ale mele, bazate pe logică.
Mulţi au râs atunci şi mai apoi de mine pe tema ataşamentului meu faţă de ultimul om politic în a cărui campanie electorală mă implicasem, dar nu dintr-o datorie de partid. Apoi n-am mai spus nimic. Am preferat să-nchid în mine lacrimile vărsate atunci. Nu ştiu ce m-a durut mai tare: victoria chinuită şi muncită a lui Băsescu sau lăsarea de izbelişte de către propriul partid a lui Mircea Geoană, culminând cu faptele din februarie 2010... Acum, judecând mai calm, cred că ultima parte.
L-am ascultat de multe ori pe Cozmin Guşă vorbind despre acele zile de decembrie şi de fiecare dată vorbele lui au fost aceleaşi, semn că spune adevărul, inclusiv despre înlăturarea lui Geoană de la conducerea PSD.
Nu ştiu ce va dovedi acum o comisie parlamentară special înfiinţată. Sper că adevărul, oricare ar fi el.

miercuri, aprilie 26, 2017

"Aegroto dum anima est, spes est. "

Cu umorul moldovenesc specific, fostul primar al Fălticeniului, Vasile Tofan, a prezentat realitatea. Marele PNL, şi spre dezamăgirea mea, nu a înţeles nimic din tot ce i s-a întâmplat acum câteva luni. 

25 aprilie 1919: "Cine nu-şi cunoaşte trecutul, va fi condamnat să-l repete." GOETHE

„Şi în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, adânc îndureraţi aşezarăm sub glia rece, de lângă biserica din deal, o parte din sufletul şi fiinţa noastră. Exhumaţi şi agnoscaţi (identificaţi - n.n.) cei doi martiri, Vineri după Paşti, sunt aduşi la Beiuş, petrecuţi de lacrimile satelor şi de jeluirea clopotelor. Două coşciuguri de metal îşi fac intrarea zguduitoare de inimi în Beiuş şi în ele osemintele fără viaţă ale celor doi advocaţi români, dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş".
( Unul din eminenții profesori ai Liceului ”Samuil Vulcan”, profesor dr. Constantin Pavel )

marți, aprilie 25, 2017

Blink...

Una din emisiunile mele favorite este "Chefi la cuţite" şi asta din primul sezon.
Îmi plac toţi trei chefii, dar cel mai mult Sorin Bontea.

luni, aprilie 24, 2017

Let's talk about LOVE: Mircea Eliade vs Anais Nin.

Mircea ELIADE:
"Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci."
Anais NIN:
"Sexul îşi pierde toate puterile şi toată magia când devine explicit, monoton, exagerat, când devine o obsesie mecanicistă. Devine plictisitor când nu-l împleteşti cu emoţie, foame, dorinţă, poftă, toane, capricii, legături personale, relaţii mai profunde care-i schimbă nuanţele, aroma, ritmurile, intensităţile.
Nu ştii ce pierzi când examinezi la microscop activitatea sexuală, excluzând aspectele care sunt chiar combustibilul ei. Intelectul, imaginaţia, romantismul, emoţiile. Acestea sunt lucrurile fără de care sexul ar fi lipsit de texturile lui surprinzătoare, de transformarile lui subtile, de puterea lui afrodiziacă. Îţi limitezi astfel universul de senzaţii. Îl faci să pălească, îl înfometezi, îi scurgi sângele.
Dacă ţi-ai hrăni viaţa sexuală cu tot entuziasmul, toate aventurile pe care dragostea le injectează în senzualitate, ai fi cel mai potent om din lume. Sursa puterii sexuale e curiozitatea, pasiunea. Re-uiţi cum flacăra ei mică se stinge, asfixiată. Sexul nu înfloreşte în monotonie. Dacă nu există sentimente, imaginaţie şi capricii, nu există nici surprize în pat. Sexul trebuie amestecat cu lacrimi, râsete, cuvinte, promisiuni, scene, gelozie, invidie, toate condimentele fricii, călătorii în necunoscut, feţe noi, romane, poveşti, vise, fantezii, muzică, dans şi vin.
Numai dacă sexul pulsează în acelaşi ritm cu inima, se naşte extazul."

 

Bona diagnosis

Mi s-a părut cea mai interesantă analiză din spaţiul virtual:
"Din păcate, François Fillon nu a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale din Franța. Sînt sigur că justiția va stabili inocența sa din punct de vedere legal, dar va fi prea tîrziu.
Păcat mai cu seamă de un program realist, curajos, serios, care ar fi oferit Franței posibilitatea să iasă din marasm. Populismele au triumfat: Le Pen, Macron, Mélenchon fac împreună peste 60% din voturi, fără a mai vorbi de aberanți precum Poutou, Arthaud și, în ultimă instanță, Hamon.
Non, la France ne peut pas supporter la vérité: în 2006 Fillon publicase o carte cu titlul "La France peut supporter la vérité". Dar nu e așa: oamenii au nevoie de iluzii, emoții și mituri.
În turul doi va triumfa, fără îndoială, salvatorul providențial: Macron. Se va vedea apoi că mitul e cam lipsit de substanță. Și va fi o victorie à la Pirus: toată clasa politică reunită, întregul establishment de la PCF la Republicani va face sub 60%. Asta înseamnă că la alegerile parlamentare din iunie Frontul Național va face un scor istoric. Pauvre France..."


  • N-am făcut un secret din faptul că-l admir foarte mult pe Toader Paleologu. Are o cultură impresionantă, o bună expertiză şi un umor fin. Un om elegant în gândire, în exprimare şi-n acţiune.
  • Fluctuat nec mergitur? Rămâne de văzut după alegerile parlamentare.
  • * Emmanuel Macron (En Marche!, centru) ........ .....................23,75%
    * Marine Le Pen (Frontul Național, extrema dreaptă).............. 21,53%
    * François Fillon (Republicani, centru-dreapta) ...................... 19,91%
    * Jean-Luc Mélenchon (Partidul Stângii, pro-comunist) ......... 19,64%
    * Benoît Hamon (Socialiști, stânga) .......................................... 6,35%
    * Nicolas Dupont-Aignan (Debout La France, gaullist) ............ .4,75%

duminică, aprilie 23, 2017

„Ai curaj! Șterge-ți ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” — William Shakespeare

 Sonnet III
Look in thy glass and tell the face thou viewest,
Now is the time that face should form another,
Whose fresh repair if now thou not renewest,
Thou dost beguile the world, unbless some mother.
For where is she so fair whose uneared womb
Disdains the tillage of thy husbandry?
Or who is he so fond will be the tomb,
Of his self-love to stop posterity?
Thou art thy mother's glass and she in thee
Calls back the lovely April of her prime,
So thou through windows of thine age shalt see,
Despite of wrinkles this thy golden time.
But if thou live remembered not to be,
Die single and thine image dies with thee.

(23 aprilie 1564 - 1616)


+ :(


sâmbătă, aprilie 22, 2017

ab origine: Coco Chanel

  • Iată un paradox: cu cât bărbatul este mai prost și mai ratat, cu atât pretențiile lui față de femeie sunt mai mari! 
  • Mâinile reprezintă cartea de vizită a femeii. Gâtul – este buletinul, iar sânii – pașaportul!
  • Atenție! Nu vi se va da o a doua șansă pentru a produce o „primă impresie”!
  • Bărbatul care este predispus la a face gesturi, este condamnat să fie iubit.
  • Vârsta nu este cel mai important lucru pentru o femeie: poți fi superbă, la 20 de ani, fermecătoare – la 40 , dar poți rămâne unică până la sfârșitul vieții tale.

RIP, PRINCE! One Year...


I never meant to cause you any sorrow
I never meant to cause you any pain
I only wanted to one time to see you laughing
I only wanted to see you
Laughing in the purple rain...
Purple rain, purple rain
Purple rain, purple rain
Purple rain, purple rain
I only wanted to see you
Bathing in the purple rain
I  never wanted to be your weekend lover
I only wanted to be some kind of friend
Baby, I could never steal you from another
It's such a shame our friendship had to end.

Purple rain, purple rain
Purple rain, purple rain
Purple rain, purple rain
I only wanted to see you
Underneath the purple rain
Honey, I know, I know
I know times are changing
It's time we all reach out
For something new, that means you too...

vineri, aprilie 21, 2017

"Ningea cu vise peste noi..."

Mi-e tare dor de Regia. Tare dor. :(
Într-o bună zi, voi păşi din nou în inima Daciei, dar pregătită cu-adevărat să-i simt energia. 
“Nu uita- LUMINA Pentagramei Magice este IUBIREA!  Dar ca s-o faci luminoasă trebuie să ajungi la esenţa Pentagramei – IERTAREA.” 

Pe scurt...

Postarea de ieri mi-a surprins câţiva buni prieteni. Nu, n-am avut pe cineva anume în gând atunci când am scris.Voiam doar să continui gândurile bloggerului mei favorit, atâta tot.
Azi voi răspunde la o altă întrebare, lansată tot de Andrei: "Ce fel de bărbaţi îşi doresc femeile? Un expert în sex sau, dimpotrivă, un romantic?"
Întrebarea mi s-a părut bună. Deci: nu, nu-mi doresc un "expert în sex". Cred că o femeie îndrăgostită oricând va şti să-şi transforme partenerul într-un expert. Aleg oricând un romantic, dar nu unul rupt de realitate, totuşi; mi-ar plăcea  să ştie că un trandafir galben valorează uneori mai mult decât un parfum scump sau cine ştie ce inel, brăţară, etc. Şi exemplele ar putea continua. Îmi plac bărbaţii protectori, dar nu financiar. Îmi plac bărbaţii grijulii, dar nu indiscreţi. Ţin astea de romantism? Nu cred; mai degrabă de educaţie. Îmi plac bărbaţii care-şi asumă faptele şi vorbele şi atitudinile. A, şi să fie inteligent! Musai!
Am citit câteva comentarii la postarea lui Andrei. Cele mai multe femei îşi doreau un bărbat puternic. Ce-o fi însemnând puternic? N-am stat să citesc, căci nu-mi doresc un bărbat puternic, orice-ar fi însemnând asta.
-------
Cred că seria postărilor ciudăţele va lua o pauză. Se-ntâmplă lucruri serioase în jurul nostru şi, chiar dacă aşa pare, nu sunt în necunoştinţă de cauză şi în niciun caz indiferentă. Dar simt prea tare că tăvălugul s-a pornit la vale şi mi-e frică să mă gândesc mult la asta. :(

joi, aprilie 20, 2017

:)

"Fidelitatea nu înseamnă refuzul unei tentații, ci acceptarea unei alegeri."spune bloggerul meu favorit, Andrei Vulpescu.  Un bărbat care gândeşte ca şi mine nu poate decât să mă determine să îmi păstrez încrederea în sexul opus. 
Mai deunăzi, un bun prieten îmi spunea, printre altele, că nu am încredere în bărbaţi. Fals. Am, dar e foarte mică. Fiecare bărbat pe care l-am cunoscut mai îndeaproape a avut grijă să mi-o ştirbească. Dar dacă toate s-au întâmplat doar din cauză că n-am întâlnit eu bărbaţii potriviţi? Mi-am pus şi întrebarea asta, iar răspunsul pe care mi l-am dat a fost unul dur. Dar asta e o altă discuţie.
M-am întrebat şi dacă eu însămi am fost fair în relaţiile pe care le-am avut. N-au fost multe şi asta cred că spune ceva despre mine. Nu pot spune că am făcut cele mai fericite alegeri, dar fiecare dintre ei a fost respectat şi iubit, până la capăt. Tentaţii? Aş minţi dac-aş spune că n-au existat; întotdeauna există, chiar şi pentru cei mai puţin hărăziţi cu atribute fizice remarcabile. Dar n-am simţit niciodată impulsul, nici măcar la nivel mental, de-a le da curs. Nu cred că asta are de-a face cu educaţia primită. Cred că ţine strict de tăria de caracter. Andrei are dreptate: în momentul în care te-am ales pe tine, x, dintre toţi cei care-au roit în jurul meu, te-am ales pentru că te-am considerat deasupra lor şi îmi sunt datoare mie însămi, în primul rând, să-mi respect alegerea făcută. 
Cunosc şi eu, ca mulţi alţii, oameni care îşi trădează partenerii şi nu numai o dată. De fiecare dată, întrebându-i de ce o fac, răspunsul a fost: "Nu mă mai simt preţuit/ ă." Ah! Dar nu era mai simplu să vorbeşti cu cel sau cu cea cu care, la un moment dat al vieţii tale, ai ales să porneşti la drum? Poate vina îţi aparţine, poate nu, dar eşti dator să salvezi ceea ce altădată reprezenta raţiunea ta de-a fi: iubirea. Te simţi neglijat şi ai ales calea cea mai simplă: înşeli. O dată, apoi încă o dată, şi tot aşa, căci pofta vine mâncând, nu? De cele mai multe ori te-ntorci acasă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic; se-ntâmplă, însă, şi s-o faci pe faţă, cu aroganţă. Dă-mi voie să nu  te înţeleg pe tine, cel care-ai făcut din infidelitate un modus vivendi. Rămâi cramponat într-o relaţie ca să salvezi nişte aparenţe, dar ai "viaţa ta" şi încă te mai şi lauzi cu asta. Eşti un laş, de fapt. Eşti un laş şi-un nefericit înlăuntrul tău şi aşa vei rămâne, câtă vreme acesta e modul în care vrei să trăieşti. Îţi refuzi dreptul la fericirea adevărată, de durată.
Iar tu, înşelatule, nu te aştepta la îngăduinţă din partea mea decât dacă n-o ştii, dar nici atunci pe termen lung. Ai şi tu partea ta de vină şi dacă n-ai înţeles şi n-ai făcut nimic pentru a-ndrepta lucrurile, nu poţi implora mila. De cele mai multe ori ai ales să te complaci în situaţie şi motivele, oricât de variate ar fi, nu fac decât să-ţi ascundă şi ţie laşitatea. 
Dar e alegerea fiecăruia dintre noi. Una dureroasă pe termen scurt - separarea atunci când nimic nu mai poate fi salvat-, alta dureroasă pe termen lung- înşelarea partenerului. 
Andrei mai scria şi că nu o singură dată a auzit "Iubita ta este o norocoasă!"... Mi s-au spus şi mie vorbele astea. Şi uite că am să-nchei aşa: "Bărbaţilor iubiţi de mine! Aţi fost nişte norocoşi! Dumnezeu să vă dea sănătate!" ;) 

http://www.vulpescu.eu/2017/04/20/iubita-ta-este-o-norocoasa/ 

Amintiri dintr-o vreme-n care făceam politică...

2012
"Dragă uninominalule pedelist,
Din 2009 încoace ai votat, fără nicio remuşcare, tăieri de salarii, de pensii, închideri de spitale, legi care-au batjocorit educaţia şi cultura acestui popor, sau ai ales să te ţintuieşti în scaun cu un rictus dispreţuitor, atunci când opozanţii îţi cereau să ai conştiinţă, să ai demnitate...
Din 2009 încoace ai afişat fără jenă o burtă din ce în ce mai mare şi haine din ce în ce mai scumpe, deşi ştiai ca mulţi dintre cei care, poate, te-au votat, ajunseseră să-şi roage moartea ca pe-o izbăvire de o viaţă de chin...
Din 2009 încoace mi-ai trâmbiţat că trebuie să strâng cureaua, că sunt un întreţinut al acestui stat, că dacă nu-mi convine, n-am decât să ma car din ţara mea...
Nu-mi spune-acum că ai suferit de nebăgare în seamă în propriul tău partid. Nu-mi spune-acum că te căieşti amarnic şi că n-ai fost părtaş la tot ce s-a-ntâmplat.
Fii bun şi rămâi până la capăt în partidul ai cărui oameni au umblat în 2008 pentru tine, uninominalule, prin vânt, prin ploaie, pe frig, ca să apuci scaunul ăla din care n-ai vrut să te ridici atunci când ţi s-a dat ocazia s-o faci. Cu demnitate, uninominalule!"
----------------
Ei bine, uninominalul pedelist s-a ridicat o dată, dar numai cât s-apuce cu putere un scaun în "marele" Partid liberal... Că oamenii n-au uitat cu desăvârşire fapte şi, mai ales, atitudini, s-a văzut inclusiv la votul din iarna anului trecut. Nu poţi ieşi la înaintare cu figuri de tristă amintire sau, dacă alegi s-o faci, îţi suporţi eşecul cu demnitate. 
Se-apropie alegerile din PNL. Nu-mi place Buşoi. Are un fel de-a fi alunecos şi a căzut mereu în picioare. Îmi place, însă, Ludovic Orban. Îl consider un liberal autentic şi asta fără legătură cu apartenenţa sa politică. Şanse? Mă tem că foarte mici, căci omul are şi coloană, nu numai inteligenţă. Nu ştiu dacă va candida şi vreun pedelist, mai spălat sau nu de vechile păcate. Voi comenta la momentul potrivit.

miercuri, aprilie 19, 2017

Memories

 19 aprilie 2012 
"Am nevoie de ajutorul vostru. Mă rog, de ajutorul celor care aţi ajuns, cât de cât, să-mi cunoaşteţi modul de gândire şi centrele de interese. Am trecut prin Poli, am trecut prin "U" şi în moduri mai mult decât onorabile. Preocupările mele ţin aproape exclusiv de intelect. N-am furat în viaţa mea, n-am înşelat pe nimeni, n-am batjocorit pe nimeni. Mi-am respectat întotdeauna cuvântul dat şi-am căutat să răzbesc în viaţă prin forţele proprii, chiar dacă greu. Sunt intelectual. Sunt mai degrabă un om de stânga şi nu doar prin natura meseriei mele. Cu ce sunt mai prejos decât cineva care-a ales partea dreaptă a politicii? Ce motive aş avea să-mi fie ruşine de orientarea mea politică? Indirect, aş vrea să ştiu ce anume poate împiedica pe cineva asemenea mie, intelectual adică, să aleagă partea stângă a politicii."
CONVERSAŢIE:
Sabin Gherman : Niciun motiv să-ţi fie ruşine că eşti de stânga. Ţi-o spune, sincer, un om de dreapta. Tu ştii.
Miha Ali : Ştiu, aşa cum ştii ştu ca te apreciez extrem de mult. Dar de ce spre stânga nu vin intelectuali? Ce-i opreşte? Cumva teama ca vor fi asociaţi cu ideologii de tristă amintire? Teama că vor fi marginalizaţi? Ce-i opreşte? Asta aş vrea să înţeleg.
Mircea:  Sunt de acord cu Sabin... Baiul e că oameni de stânga, aşa ca tine, nu ajung acolo unde trebuie (sau nu mulţi).
Miha Ali:  Iniţial am vrut să lansez dincolo problema asta şi s-ar putea să o şi fac pentru că sincer vreau să ştiu de ce. Aţi observat, poate, că nu m-am ferit să critic lideri şi decizii mai puţin inspirate, semn că nu urmăresc ascensiuni catalizate de politică. Am vrut să arăt o altă faţă a pesedistului de rând, care n-are nimic de-a face cu agramatismul, cu incultura, cu limbismul, cu trădarea, cu furtişagurile... Am mulţi colegi aşa. Şi totuşi stânga e înca văzută prost. Nedrept de prost.
Sabin Gherman: De ce nu vin intelectualii spre stînga? Sincer, poate li se pare că în turnul de fildeş nu încap mulţimi. E un fel de (golaşă) trufie de bibliotecă. Dar să ştii: pun pariu că şi cei sinceri de dreapta au aceleaşi întrebări. Şi răspunsul e acelaşi: dezamăgirea.
Miha Ali: Eu cred că e timpul ca toţi cei care ne fac de râs în emisiuni să fie înlocuiţi cu oamenii de calitate pe care-i avem. Am citit sinteza lui Guşă în urma sondajului Geopol... Dincolo de scenariile alimentate de poziţia mai nou declarată a lui MRU, a zis o chestie cumplit de adevărată... Marele duşman al USL nu e Băse; nu sunt nici pedeleii, unepereii şi ceilalţi ca ei... Marele duşman e blazarea... Comportamentul de învingător înaintea bătăliei finale...

----------------------------------------------------------------
Ce s-a schimbat de atunci? Prea puţine în privinţa percepţiei asupra celor de stânga. Eu? Nu mai fac politică înregimentată. Mai degrabă de stânga- am rămas, cum am rămas şi fană a lui Mircea Geoană...


luni, aprilie 17, 2017

17 aprilie: Magda ISANOS

"[...] Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi şi lună
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu roua şi cu luna pe obraz,
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aş începe

zâmbesc."
(Vis vegetal

Cogito no#"n"

Am intrat în week-end frântă, aşa că tot ce pot spune despre cum mi-am petrecut Paştele este că am dormit şi iar am dormit. Demult n-am mai fost atât de obosită. Azi-dimineaţă, însă, m-am trezit în forţă. Drept urmare, am reuşit să termin în proporţie de 90% tot ce mi-am propus pentru proiectul dedicat Zilei Europei. Vreau altceva faţă de ce-am făcut până acum. 
Apoi m-am gândit... Zilele astea n-am apucat să trimit niciun sms de urare. Am constatat că cei care cu-adevărat ţin la mine au avut grijă să mi-o spună, fie că mi-au trimis un sms, fie că m-au sunat. M-am mai gândit că unora din viaţa mea, nu prea mulţi, le-am oferit iubire necondiţionat şi aici nu mă refer la membrii familiei. Câţi au meritat? Nu mai contează. Alţii, însă, o primesc pas cu pas, uimindu-mă mereu cu grija lor faţă de mine.

duminică, aprilie 09, 2017

Cogito...



Dacă un om nu te poate accepta aşa cum eşti, nu înseamnă decât că nu este omul potrivit pentru tine. 

Florilor mele dragi: La mulţi ani !


sâmbătă, aprilie 08, 2017

8 aprilie: între "terapia prin scris" şi Χρόνια πολλά...

Ani buni, de fiecare dată în 8 aprilie, trimiteam un gând plin de remuşcare unui bărbat căruia credeam că-i rănisem inima... Cel puţin astea îi fuseseră ultimele cuvinte. Mă întrebasem nu o dată dacă soarta mea ar fi fost alta dacă atunci mi-aş fi deschis şi eu sufletul şi n-aş mai fi fost atât de mândră. Dar cum zarurile fuseseră aruncate şi fiecare dintre noi o luase pe drumul său, nu-mi rămăsese decât părerea de rău şi acea întrebare... Soarta, iarăşi Soarta, a făcut, însă, ca peste ani şi ani, când nimic nu mai părea a fi posibil, să mă aflu din nou faţă-n faţă cu acel bărbat. În mod absolut surprinzător pentru mine, am înţeles nu doar că ce nu trăieşti la momentul potrivit, n-ai cum să trăieşti ulterior, sau nicidecum cu aceeaşi intensitate, ci şi că atunci, acum mulţi, mulţi ani, luasem hotărârea corectă.
Iată modul meu original de-a-mbina aducerea aminte cu cel mai simplu şi puternic sfat pe care l-am primit lecturându-l pe Emil Cioran (8 aprilie 1911 - 1995)... 

vineri, aprilie 07, 2017

7 aprilie: KO :(

Abia aştept să termin cu examenele copiilor !

marți, aprilie 04, 2017

Cum să nu-mi placă? :)))



K * E * A * N * U 

duminică, aprilie 02, 2017

2 aprilie 1711: Luţk




„[...] Prea strălucitul domn şi principe al Ţării Moldovei Dimitrie Cantemir, ca un creştin drept credincios şi luptător pentru Iisus Hristos, a chibzuit că este spre binele numelui lui Hristos, mântuitorul nostru, să trudească alături de noi şi pentru eliberarea slăvitului popor moldovenesc aflător sub cârmuirea lui, care pătimeşte împreună cu alte popoare creştine sub jugul barbarilor; necruţând de asemenea viaţa şi starea sa, ne-a dat de ştire [...] dorind aşadar să fie sub protecţia măriei noastre ţarul, cu ţara şi poporul Moldovei.
De aceea [...] noi îl primim pe principe sub apărarea noastră prea milostivă şi ne învoim cu articolele propuse de dânsul”. 
 ......
Am citit câteva păreri avizate, dar contradictorii, în legătură cu Tratatul de la Luţk, dintre Dimitrie Cantemir şi ţarul Petru I: că poartă sau nu semnătura şi pecetea domnitorului moldovean; că articolele au fost concepute şi scrise de el însuşi; că n-a întrunit voinţa unanimă a boierilor moldoveni (nu-i suspectez de un patriotism desăvărşit; cred că mai mult îi înspăimânta ideea unui "domnitor veşnic" şi trecerea întregii puteri în mâinile acestuia.); că au fost, de fapt, două versiuni ale acestui tratat; că...
Am studiat puţin viaţa lui Cantemir şi am făcut-o ca să-i pot înţelege mai bine scrierile. Şi nu, nu i le-am citit pe toate şi nu cred că voi mai avea dispoziţia necesară pentru asta. Rămâne unul din marii iluminişti europeni, asta fără niciun dubiu. 
Atunci de ce acest tratat? Prietenia cu turcii dura de ceva ani şi le datora mai întâi educaţia şi abia apoi tronul. Dar îi cunoştea foarte bine în gândire şi-n acţiune şi poate şi asta l-a îndemnat să creadă că visele lui iluminate în privinţa Moldovei găsi-şi vor sprijin într-un tip care, precum se ştie, a spart aproape toate tiparele unui imperiu "mamut". Nu cred că era greu să-l simpatizezi pe Petru în acele vremuri. Era altfel, nu? Nonconformist... Cel puţin aşa a început totul în ceea ce-l priveşte.
Nu vom şti niciodată dacă protectoratul pe care era gata să-l ofere Ţării Moldovei ar fi fost unui generos sau, dimpotrivă, cel puţin la fel de subjugator ca al otomanilor. Ceea ce rămâne o certitudine e protecţia oferită domnitorului moldovean şi familiei sale, până la final. Şi la asta se angajase. Dar încă o dată: ideea a apărut în urma lungilor şi tainicelor ceasuri de conversaţie între doi oameni care gândeau în disonanţă cu vremurile-n care trăiau şi pe care-i lega o mare prietenie şi trebuie privită şi înţeleasă ca atare.
Ce s-a-ntâmplat mai departe în istorie nu am de gând să dezbat aici. Voi spune doar atât: generozitatea unui protector sfârşeşte, aproape inevitabil, într-o sufocare... Istoria a dovedit-o cu prisosinţă.
 

sâmbătă, aprilie 01, 2017

1 aprilie: Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills

La mulţi ani, Prinţule Nicolae !