de Dumnezeu, de bătrâneţe şi de prostia omenească... Exact în ordinea asta. Dacă pe cel dintâi îl privesc cu o teamă plină de respect, nu de habotnicie, bătrâneţea mă sperie, iar prostia mă îngrozeşte.
----------
Am găsit ceva absolut superb printre postările lui Alex, un vechi şi drag prieten virtual, tânăr doctor în istorie şi cu o cultură impresionantă. Da, obişnuiesc să citesc şi postările lui, fireşte, preponderent legate de istorie, în special de cea naţională (şi-i mulţumesc pentru informaţiile oferite!), ca şi pe cele ale lui Ioan, pe care l-am pomenit acum ceva vreme.
<< Valentinus din Alexandria, marele maestru al Gnozei, spunea că ar fi trei feluri de oameni: hyleticii materialiști.... care fac binele doar atunci cînd le convine să-l facă și care-n general trăiesc pe principiul „homo homini lupus”, a căror singur țel în viață constă în acumularea de averi. Cam ca și cocalarul acela ce își aprinde țigara cu o bancnotă de 500 de euro.
Apoi ar veni sufletiștii, cei care săvîrșesc binele în speranța unei răsplate sau de teama unei pedepse, de obicei încastrați în norme morale extrem de rigide... pe principiul „să dăm trei lei la săraci ca să ne ajute Dumnezeu la Loto” sau, „să facem un bine ca să nu ne bată Dumnezeu”. Relația cu divinitatea și cu semenii este una de tip contractual: eu îți fac, tu îmi dai; am încălcat o regulă, mă bați, le-am ținut, mă ajuți.
În fine, cea de a treia categoria ar fi spiritualii, care nu au nevoie nici de legi și nici de reguli pentru a fi buni, făcînd binele din plăcere și din drag pentru semenii lor, fără nicio constrîngere dogmatică. >>
----------
Am găsit ceva absolut superb printre postările lui Alex, un vechi şi drag prieten virtual, tânăr doctor în istorie şi cu o cultură impresionantă. Da, obişnuiesc să citesc şi postările lui, fireşte, preponderent legate de istorie, în special de cea naţională (şi-i mulţumesc pentru informaţiile oferite!), ca şi pe cele ale lui Ioan, pe care l-am pomenit acum ceva vreme.
<< Valentinus din Alexandria, marele maestru al Gnozei, spunea că ar fi trei feluri de oameni: hyleticii materialiști.... care fac binele doar atunci cînd le convine să-l facă și care-n general trăiesc pe principiul „homo homini lupus”, a căror singur țel în viață constă în acumularea de averi. Cam ca și cocalarul acela ce își aprinde țigara cu o bancnotă de 500 de euro.
Apoi ar veni sufletiștii, cei care săvîrșesc binele în speranța unei răsplate sau de teama unei pedepse, de obicei încastrați în norme morale extrem de rigide... pe principiul „să dăm trei lei la săraci ca să ne ajute Dumnezeu la Loto” sau, „să facem un bine ca să nu ne bată Dumnezeu”. Relația cu divinitatea și cu semenii este una de tip contractual: eu îți fac, tu îmi dai; am încălcat o regulă, mă bați, le-am ținut, mă ajuți.
În fine, cea de a treia categoria ar fi spiritualii, care nu au nevoie nici de legi și nici de reguli pentru a fi buni, făcînd binele din plăcere și din drag pentru semenii lor, fără nicio constrîngere dogmatică. >>
----------
E evident faptul că prefer ultima categorie, ca şi el, de altfel. Kalokagathia...
