"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

luni, februarie 29, 2016

Ego sum qui sum...

Zilele trecute, în Lidl. O voce masculină, venită din spatele meu: "Sărut-mâna, doamna H. !" Mă întorc, intrigată de apelativul folosit... Figura nu-mi spune nimic. Mă simt vinovată. Prostul obicei de-a nu purta decât foarte rar ochelarii, dar şi aiureala mea proverbială, m-au pus mai întotdeauna în situaţia de-a nu reţine feţele oamenilor cu care intru în contact sporadic. Zâmbesc, măcar aşa pot salva aparenţele... "Nu mă mai cunoaşteţi, văd." Înainte să scot un "Nu" oftat, adaugă: "Sunt soţul C..., fosta dumneavoastră colegă." Mă fac mai roşie decât haina de pe mine. Da, cu C... am fost colegă de facultate. Dar cu soţul ei mă întâlnisem o singură dată, la o sindrofie de 8 Martie ţinută la Liceul N.L., cred că prin 2002 - 2003. "Doamne, F... (brusc mi-am amintit numele lui, dată fiind asocierea cu o marcă de ulei), dar au trecut atâţia ani! TU CUM MĂ MAI ŢII MINTE???" "Nu v-aţi schimbat deloc." Mi-am zis: "Ce compliment reuşit !"
În fine... Colega mea, Emilia, m-a lămurit a doua zi, după ce i-am povestit întâmplarea. "Miha, e greu ca cineva să nu te ţină minte. Eşti înaltă, cu prestanţă şi mai eşti şi blondă cu părul lung." Aşa o fi... Mi-au mai spus-o şi alţii.Fireşte, în timpul primei studenţii, nu mi-am permis luxul de-a chiuli... Mă "vedeam"... În a doua, a fost mai lejer, căci prezenţa nu mai era obligatorie... LOL

sâmbătă, februarie 27, 2016

Omnia mea mecum porto...

Se spune că un tip aparte, trăitor într-un loc şi-ntr-un timp care mă fascinează continuu şi unic, îşi părăseşte, alături de alţi concitadini, cetatea asediată de perşi... Spre deosebire de semenii săi, nu cară-n spate nimic din ceea ce agonisise o viaţă, stârnindu-le, astfel, uimirea. "OMNIA MEA MECUM PORTO.", fu răspunsul său... "Tot ce am duc cu mine..." Toată forţa unui spirit liber, inteligent, creativ... 
M-am întrebat, nu o dată, cum aş reacţiona, aflată fiind în faţa unei astfel de provocări. Aş fi în stare să plec pur şi simplu, ducând cu mine doar credinţa-n Dumnezeu şi-n tot ceea ce am învăţat de-a lungul anilor? Sau aş căuta grăbită aur, bani, haine, îndesându-le în boccele şi bocceluţe? Greu de zis... Nu degeaba se spune că situaţiile limită dezvăluie adevărata fire a unui om... Fireşte, aş putea să mă-mpăunez acum cu virtuţi şi să-mi afirm curajul de-a urma exemplul lui Bias, filozoful citat de mine, dar  homo sum... Măcar fac, periodic, acest exerciţiu de gândire.

vineri, februarie 19, 2016

19 februarie 1936 - 19 februarie 2016


"I turn my face to the wall and I tell my grieving friends: I'll be back soon..."

duminică, februarie 14, 2016

joi, februarie 11, 2016

VĂRSĂTOR, 13

"Revăd din nou poiana primei amintiri -
Copilul care am fost eu spre mine vine,
Vorbeşte rar muşcându-şi buzele subţiri...
- Îmi placi. Dar eu am să devin mai bun ca tine...

Şi mă priveşte cu o candidă trufie,
În jur se leagănă-al pădurii verde cerc,
Mă simt pătruns de-o-nlăcrămată duioşie
- Copil prostuţ, tu oare crezi că eu nu-ncerc?"

Nicolae LABIŞ, "Lupta cu inerţia" 
....................................................................................................
M-am născut în dimineaţa zilei de luni, 13 februarie... Din povestirile tatălui meu, era o dimineaţă în care razele soarelui luminau nămeţii uriaşi de zăpadă. Trebuie să fi fost ceva aparte. Mi-am făcut debutul în lumea asta la ceas de Berbec - ca Ascendent, vorbind. Berbecul mi-a dat forţă, mai târziu, căci bietul Vărsător e atât de romantic, atât de rupt de realitate... Numerologii spun că 13 înseamnă 1+3= 4, adică multă muncă. Aşa şi e, dar zău că nu mi-aş fi dorit o altă cale! Ceea ce obţii prin propriile-ţi puteri e mult mai trainic. 

Yes, I am a Smoker

Fumez... Fumez de-atâta vreme, încât parcă aş fuma de-o viaţă. Pentru asta trebuie să-i mulţumesc verişoarei mele, Livia. La 17 ani, mi-a pus Kent-ul aprins între buze şi mi-a cerut să zic "Diiii, caii popii...". Nu m-am înecat cu fum, ci am intrat în "rândul lumii". Mai întâi, m-am putut prezenta ca o timişoreancă veritabilă în faţa verilor şi amicilor mei din Bihor, cărora li se părea extrem de aiurea o fată obsedată de citit. O ciudată, aşa treceam în ochii lor... Ţigara din colţul gurii mi-a ridicat spectaculos cota de popularitate şi printre colegii mei de facultate, care-mi treceau, astfel, cu vederea faptul că mă număram printre cei cinci-şase integralişti la finalul sesiunilor de examene. Am fumat în regim semi-clandestin câţiva ani... Acasă, doar în lipsa părinţilor, la bunici - în fundul grădinii, dar la liber pe la discoteci, prin excursii... Pe faţă am început să fumez după căsătoria cu un bărbat renumit, fumător înrăit. Din fericire, nu l-am ajuns... S-a considerat că, dacă lui îi plăcea, nu mai conta altă părere. 
 Tatăl meu a aflat ultimul, puţin înaintea bunicilor mei. N-a fost prea încântat, dar s-a consolat cu faptul că "măcar nu beau". 
Şi-acum, o lege  vrea să mă determine să renunţ la ceva ce chiar a ajuns să mă definească. Mi se pare  frustrant.

luni, februarie 08, 2016

Spiru Haret , un Vărsător pentru România

"Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-şi lăsa copilul fără instrucţie, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educaţie antinaţională, care face dintr-însul un element înstrăinat de ţară."
SPIRU HARET, cel mai mare reformator al Şcolii româneşti...
Aş adăuga : un Vărsător vizionar , dat fiind că în 15 februarie se vor împlini 165 de ani de la naşterea sa. Sper ca noul Plan cadru pentru ciclul gimnazial să ţină seama de vorbele sale: LIMBA şi ISTORIA...
 Câtă vreme n-ai să ştii de unde vii, nu-ţi poţi vedea viitorul decât în ceaţă... Câtă vreme n-ai să ştii de ce ţi-au trebuit 1500 de ani până la curajul de-a lăsa în urmă ceva scris în limba ta, te vor pune la pământ şi cele mai mici furtuni...