Un amic de-al meu, Mihai Nanu, scria, acum vreo trei ani, pe blogul său:
"Câteva impresii ale lui Constantin Argetoianu vis-a-vis de campania și de patriotismul țăranilor din Regat pentru Ardeal. Se
întâmpla acum aproape 100 de ani, în iunie 1918 când România capitulase
și țara așa ocupată cum era, organiza alegeri. Pentru cine nu știe,
România reîncepe războiul abia în noiembrie 1918 când era clar că
Germania va pierde.
,,Ce m-a impresionat mai mult în această campanie electorală e că n-am putut deștepta interesul țărănimii pentru cauza
națională. Când le vorbeai de Ardeal, de suferințele fraților de peste
munți, le ascultau cu smerenie, dar nimic pe fața lor nu arăta cea mai
mică emoție, cel mai mic sentiment. Nici vorbele înflăcărate ale lui
Goga nu parveneau să descrețească chipurile posomorâte care nu se
deșteptau decât în fața celor ce le vorbeau de nevoile și de necazurile
lor zilnice. Prețul bucatelor, scumpetea uneltelor și a traiului,
împărțirea pământurilor despre care se zvonise - erau singurele lucruri
cu care te puteai apropia de sate, indiferente față de
<<interesul național>> și oștile oricărui război, care
pentru țărănime se rezuma în două noțiuni: concentrare și rechiziții.
Țăranul român s-a bătut foarte bine, a fost un admirabil soldat, fiindcă
din fire e nepăsător, răbdător și supus - dar a intrat în război fără
nicio vlagă. Țăranii noștri de la câmp aproape că nici nu știau de
existența Ardealului și ceea ce se petrecea sau nu se petrecea dincolo
de munți le era cu totul indiferent. Cine spune contrariu, minte”
Așadar, nici urmă de sentiment național la țăranii din Moldova și
Muntenia. O spune un om al timpului. Tot el observă interesul românilor
pentru lucruri materiale în timpul campaniei electorale. S-a schimbat
țăranul român în ultima sută de ani?"
-------------------
"Trianon 100" n-a stârnit interes decât în rândurile patrioţilor ardeleni şi doar la Realitatea RV, datorită lui Rareş, Tavi Hoandră, Cozmin Guşă, Ioan Aurel Pop. Mai avem un an şi câteva luni... Dacă am fost incapabili să recuperăm ce-a fost al nostru, mă rog lui Dumnezeu să ne dea putere să păstrăm ce ne-a rămas.
Problema e nu ce fac alţii, nu veşnica lor neconsolare. Problema e ce am făcut, ce facem şi ce vom face NOI pentru a păstra în sufletele noastre amintirea... "Un popor fără cultură e o gloată", cum bine a zis Iorga. Dezrădăcinarea e cel mai mare pericol care ne paşte...