"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

duminică, mai 28, 2017

29 mai 1265: despre DANTE, altfel...

"Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor..."
Te iubesc, Dante Alighieri! Inima ta a fost pe măsura minţii tale... 

vineri, mai 26, 2017

Voi fi lângă tine!



Cu siguranţă cântecul Origo al lui Joci Papai a produs o revoluţie în sufletul meu. 
Priviţi-i. Lumea lor este aşa cum se vede... Fără culori. :( Cei mai mulţi nu merg la şcoală. Celor mai mulţi nu li s-a citit niciodată o poveste. Celor mai mulţi nu le-a mângâiat nimeni obrăjorii... 
De ani de zile marchez, împreună cu elevii mei, Ziua mondială a educaţiei, prin tot felul de activităţi. Anul acesta, însă, vreau s-o serbez fiind şi lângă copiii din fotografii, câţiva din mulţii pe care i-am întâlnit azi. 
- Oameni buni, le-am zis părinţilor lor. Eu n-am venit să vă dau ulei şi făină, ca mai apoi să vă cer ceva în schimb. Eu am venit să vă rog să mă lăsaţi să le citesc copiilor voştri poveşti. Să-i învăţ să deseneze o floare, un fluture, un soare... Mă primiţi?
Care credeţi că a fost răspunsul? Da, a fost unul care m-a umplut de bucurie: oamenii aceia au încredere în mine.
Poate că ar fi mai simplu să-i chem la şcoală, ceea ce-am s-o fac mai încolo. Dar în 5 octombrie, dacă Dumnezeu mă va ţine sănătoasă, vreau să fiu acolo, pe acel maidan... Nu contează dacă voi sta pe un scăunel, pe un pietroi sau pe pământ. Vreau să fiu acolo, în lumea lor, încercând să-i aduc măcar puţină culoare.
Am plâns înlăuntrul meu ceea ce nu ştiu s-o mai fi făcut vreodată... Nu, categoric nu voi putea eu să le schimb mentalitatea! Dar pot încerca, aşa cum am zis, să aduc măcar o pată de culoare şi-un strop de lumină în ochii aceia atât de trişti. Nu cu mâncare, haine, jucării... Cu încercarea de-a le oferi un început de demnitate. 
Cum zicea Joci în Origo? O să adaptez traducerea: "Închide ochii şi cunoaşte-mă cu sufletul." 

joi, mai 25, 2017

Romantic mood

"Te cheamă gândul, te vrea, 
Dar oare-ai putea
Să vii iar lângă mine?"
Am iubit şi voi iubi mereu cântecele celor de la Compact-Cluj.

duminică, mai 21, 2017

"Iubirea este focul care nu este stins niciodată."

TUDOR ARGHEZI ( 21 mai 1880 - 1967)

joi, mai 18, 2017

Jaaa...

Şi ca să nu par numai mirată, am să adaug nişte vorbe pe care le-am citit la cineva: "Lasă în urma ta amintiri, nu vise."

duminică, mai 14, 2017

Un mesaj altfel de şi despre Dragoste, cu Dragoste...

Joci Papai  a cântat despre Dragostea care, dacă e adevărată, învinge toate prejudecăţile. Din păcate, juriile naţionale s-au dovedit a fi -iarăşi- bizare în aprecierile lor. Oamenii au înţeles mult mai bine, ceea ce a făcut ca, în final, acest cântec să intre în primele zece, deşi merita mult mai mult. 
Primul mesaj altfel l-a dat "Rise like a Phoenix" şi s-a dovedit a fi unul de succes. Dar a fost doar deschiderea, ca să zic aşa.
Felicitări, Joci Papai! Cântecul tău a impresionat până la lacrimi o româncă... Mi-a plăcut încă din semifinală, fără a şti efectiv ce spui tu acolo. Cu sufletul am simţit că trebuie să fie un mesaj special, dar abia aseară, după ce ai cântat, am căutat traducerea în engleză a versurilor tale. Intuiţia nu mă înşelase. A fost ca o lecţie de viaţă, cred că pot spune asta.
JOCI  PAPAI - HUNGARY

sâmbătă, mai 13, 2017

ORIGO(Joci Papai) sau cum e să-ţi placă un cântec căruia nu-i înţelegi versurile...

Nu-mi fac iluzii că Joci Papai va câştiga Eurovision-ul, dar mie mi-a stârnit emoţii. Ciudat...
You need to close your eyes,
so you will see me.
You need to know my soul,
To conquer my heart.

Why did you lie to me that,
Doesn't the color of skin matter?
-----

vineri, mai 12, 2017

Istoria îţi dă cele mai crunte lecţii. Întotdeauna.

Un amic de-al meu, Mihai Nanu,  scria, acum vreo trei ani, pe blogul său:
"Câteva impresii ale lui Constantin Argetoianu vis-a-vis de campania și de patriotismul țăranilor din Regat pentru Ardeal. Se întâmpla acum aproape 100 de ani, în iunie 1918 când România capitulase și țara așa ocupată cum era, organiza alegeri. Pentru cine nu știe, România reîncepe războiul abia în noiembrie 1918 când era clar că Germania va pierde.
,,Ce m-a impresionat mai mult în această campanie electorală e că n-am putut deștepta interesul țărănimii pentru cauza națională. Când le vorbeai de Ardeal, de suferințele fraților de peste munți, le ascultau cu smerenie, dar nimic pe fața lor nu arăta cea mai mică emoție, cel mai mic sentiment. Nici vorbele înflăcărate ale lui Goga nu parveneau să descrețească chipurile posomorâte care nu se deșteptau decât în fața celor ce le vorbeau de nevoile și de necazurile lor zilnice. Prețul bucatelor, scumpetea uneltelor și a traiului, împărțirea pământurilor despre care se zvonise - erau singurele lucruri cu care te puteai apropia de sate, indiferente față de <<interesul național>> și oștile oricărui război, care pentru țărănime se rezuma în două noțiuni: concentrare și rechiziții. Țăranul român s-a bătut foarte bine, a fost un admirabil soldat, fiindcă din fire e nepăsător, răbdător și supus - dar a intrat în război fără nicio vlagă. Țăranii noștri de la câmp aproape că nici nu știau de existența Ardealului și ceea ce se petrecea sau nu se petrecea dincolo de munți le era cu totul indiferent. Cine spune contrariu, minte”
Așadar, nici urmă de sentiment național la țăranii din Moldova și Muntenia. O spune un om al timpului. Tot el observă interesul românilor pentru lucruri materiale în timpul campaniei electorale. S-a schimbat țăranul român în ultima sută de ani?"
-------------------
"Trianon 100" n-a stârnit interes decât în rândurile patrioţilor ardeleni şi doar la Realitatea RV, datorită lui Rareş, Tavi Hoandră, Cozmin Guşă, Ioan Aurel Pop. Mai avem un an şi câteva luni... Dacă am fost incapabili să recuperăm ce-a fost al nostru, mă rog lui Dumnezeu să ne dea putere să păstrăm ce ne-a rămas.
Problema e nu ce fac alţii, nu veşnica lor neconsolare. Problema e ce am făcut, ce facem şi ce vom face NOI pentru a păstra în sufletele noastre amintirea... "Un popor fără cultură e o gloată", cum bine a zis Iorga. Dezrădăcinarea e cel mai mare pericol care ne paşte...

miercuri, mai 10, 2017

10 mai: La mulţi ani, România! Nihil sine Deo!


"Arta" de-a te bate pe tine însuţi

Scriam mai demult că Dragnea are şansa de a deveni erou naţional (dacă ar îndeplini măcar 50% din programul ăla faimos) sau şansa - hai să-i zic tot aşa- de-a intra în groapă. După o campanie ca la carte, greşelile-i sunt tot mai numeroase şi uneori inexplicabile. Nu-i sunt fană, n-am cum îi fi. Am rămas alături de cel ridiculizat  degeaba, după cum s-a constatat, apoi executat fără milă de propriul său partid: Mircea Geoană. Îi recunosc lui Dragnea meritul de-a fi condus PSD-ul spre un rezultat care cu siguranţă va rămâne unic în istoria politicii româneşti, dar n-am uitat şi că nimic n-ar fi fost posibil dacă ceilalţi n-ar fi greşit foarte mult în strategiile lor.
Dar Dragnea nu e imbatabil. Se bate singur, ca să fiu precisă. E inadmisibil să faci un pas înainte şi zece înapoi. Ce puii mei?! O să tremure ori de câte ori nişte Gică contra de profesie (useriştii) vor face scandal? Chiar nu înţelege că ăia i-au prins slăbiciunea?  Nu-l apăr pe Şerban Nicolae, dar măcar e consecvent în deciziile lui. Până şi Bacalbaşa e consecvent cu sine însuşi în comportament...
Cred că Dragnea ar trebui să ia o pauză de la a luminile rampei. Ce-i prea mult, strică. Nu are comunicatori? Să-şi caute! Chiar şi Codrin ar trebui să se mai odihnească. La fel şi doamna Andronescu, Mihai Fifor, tipul ăla cu cheliuţă, Nicolicea...  Pleşoianu e credibil, dar nu e suficient. 

marți, mai 09, 2017

De azi, Bihorul are cu o Floare mai puţin...

Inima şi sufletul meu vor aparţine pentru eternitate BIHORULUI. Dintre toate Florile sale, Floarea care azi s-a stins mi-a fost cea mai dragă. Am crescut cu cântecele ei, multe le cânt şi eu cu plăcere, în baie sau prietenilor mei, plus jocul nostru bestial, pe care l-aş putea juca şi-n somn. 
Dumnezeu să te odihnească în pace, FLORICA DUMA !

luni, mai 08, 2017

duminică, mai 07, 2017

"Pax melior est quam iustissimum bellum."

Emmanuel MACRON

Marine LE PEN

sâmbătă, mai 06, 2017

7 mai 1986, Sevilla

Ştefan IOVAN, căpitanul de la Sevilla
STEAUA a scris cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalului românesc !
Am descris cel puţin o dată ce-am simţit în zilele de dinainte, dar mai ales în anii care-au urmat.
Mi-ar fi plăcut să fi fost izbândă şi-n mai 1989, dar şi aşa, acea amintire va rămâne la fel de vie în sufletul meu.

"E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte."

Mă odihnesc lângă o piatră de hotar;
şi florile se-nalţă-n vârful degetelor mici
de la picior -
ca să  mă vadă.

O copilandră mulge-o vacă;
arcul ugerului plin
azvârle o săgeată
de lapte în sistar.

Brazi se leagănă în muşchi, uşori-
şi acele lor prinse în răşină
par gene pline de urdori.

Amurg - şi de copite nici un tropot.
Sistarul cântă - şi prin văi-
prin văi - răsună laptele
întocmai ca un clopot.

Lucian BLAGA (9 mai 1895 - 6 mai 1961)



joi, mai 04, 2017

Tot de pe la alţii...

Sunt oameni care se pun în pat cu minciunile lor în fiecare seară.
Iar alții, cu aceşti oameni.
--------------
Nu, nu-mi aparţin aceste gânduri. 

miercuri, mai 03, 2017

"Nu distanţa îi desparte pe oameni, ci tăcerea..." - ceva frumos de pe la alţii :)

"O sa vina timpul sa pleci de langa mine si sa iti reiei activitatile normale... 

Deja amandoi ne facem planuri cum sa ne vedem, cat de des sa ne vedem si unde sa ne vedem. Eu zic sa asteptam mai intai sa vina momentul plecarii si dupa o sa mai vedem noi ce si cum facem. Dar sunt niste cuvinte ascunse in gurile noastre care urla: O sa mai fie ceva intre noi?

Poate o sa gasim amandoi pe altcineva! Totul depinde doar de noi! Chiar daca nu o sa te vad in fiecare zi, poate o sa te vad doar o data pe luna, am multe lucruri de la tine la care daca ma uit iti oglindesc chipul. Nu o sa-ti mai simt parfumul asa de des ca inainte, dar abia astept sa vina ploaia sa tinteasca asfaltul incalzit ca sa te pot simti iar. 

Ca sa nu uit cat de mult tin la tine, in fiecare noapte o sa ma uit la cer si o sa incerc sa numar stelele. Tot timpul cand o sa-mi sune mobilul o sa cred ca esti tu. Cand vreau sa te simt aproape, o sa merg in locurile pe unde ne plimbam si ne tineam de mana. Si daca o sa ma suni doar ca sa imi spui ca esti bine, eu o sa fiu multumit. 

Dar abia astept sa simt sentimentul asteptarii. Pentru ca eu vreau sa ne trimitem scrisori, chiar daca pare atat de vintage si lumea ne-ar considera ciudati, avand facebook, sms sau mailuri electronice. Cand voi vedea o scrisoare in cutia mea postala, voi avea entuziasmul unui copil care deschide cadourile de craciun, voi pune accent pe fiecare cuvant, pe felul in care l-ai scris, pe orice litera mai lunga si imi voi aduce cu drag aminte de tine, pentru ca nu distanta ii desparte pe oameni, ci tacerea!"
Dănuţ Moldovan
------------------------
Absolut întâmplător am dat peste acest blog şi, după ce am citit postarea, am simţit cum lacrimile îmi curg pe obraji. Am citit destăinuirea unui bărbat extrem de sensibil. 
Nu, nu pot comenta mai mult. Dar pot spune că povestea poate fi scrisă şi doar despre prietenie.
------------------------

"Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată…” – Karol K. Truman

Scriam într-o postare de acum câteva zile că mi-au plăcut aceste vorbe, că mi-au dat de gândit, dar că m-am dovedit neputincioasă în a-mi rândui gândurile şi-a le scrie. Mi-am amintit, însă, care mi-a fost primul gând: "Invitaţia la vals" a lui Mihail Drumeş...

marți, mai 02, 2017

Quod licet Iovis, non licet bovis...

"Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili, care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau aduşi imediat la tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt, la fel ca un premiant Nobel.
Asistăm la invazia imbecililor." 
(Umberto Eco)

luni, mai 01, 2017

FCSB? Niciodată! HAI STEAUA!!!

---------
Chiar no comment...

1 Mai verde

În politică am fost mai romantică decât s-ar crede. Mi s-a spus că nu ştiu să mă lipesc de cine trebuie, când trebuie. Dar nu mi-a păsat. Politica n-a fost nici un scop, nici un mijloc pentru mine. A fost o convingere.
Poza îmi aparţine. În acel moment, însă, nici chiar eu nu credeam că Sorin va ajunge atât de sus, deşi aveam încredere în el. Eram bucuroasă că PSD Timişoara, din care făceam atunci parte, are în frunte un om tânăr şi astfel şansa unei deschideri spre segmentul de vârstă la care eram deficitari.
Anii au trecut. Tânărul meu fost (nu mai fac politică de ani şi ani) preşedinte de partid a devenit primul bănăţean din fruntea unui guvern. Sper să nu mă dezamăgească. Mi-ar părea rău să... Dar gândul ăsta nu-l duc până la capăt.