Am rămas stupefiată, chiar dacă nu-l bănuiam pe virusologul naţional la modă în aceste vremuri, de empatie cu tot ce înseamnă sufletul şi mintea românilor. Ne lua la bucată efectiv. Nu mă lansez în trimiteri la personaje sinistre din vremuri sinistre, cred că ar fi prea mult.
Mi-am mai scris aici părerea despre cei care ne-au fost băgaţi cu forţa de către televiziuni în case, ca să ne înspăimânte într-un mod nepermis de agresiv. Documentul ăsta, însă, am înţeles că asumat în ultimele ore de către autor, este uluitor. Am constituit un experiment pur şi simplu.
Aş vrea să ascult şi părerile specialiştilor netemători de oms şi de politic.
Am vorbit în ultimele două zile cu doi prieteni din două ţări diferite. Ei trăiesc. Nu la fel ca înainte, dar trăiesc. Lucrează, se plimbă pe stradă. Trăiesc. Pentru noi, deşi stăm grozav în comparaţie cu cei din ţările lor, viaţa a cam încetat, căci noi suntem închişi în case cred că de şase săptămâni.
Prezidentul nostru a ieşit azi mai uman. Era şi timpul să mai domolească elanul tripletei care ne-a terorizat în ultimele săptămâni. Putea să facă asta mai devreme, dar şi acum a fost ok. Un timp a fost chiar pe aceeaşi lungime de undă. În fine. Măcar ne-a dat de data asta un licăr de speranţă, chiar dacă firav.
Nu ştiu dacă am pus bază vreodată pe înspăimântările unei organizaţii care are datoria şi să ne apere, să preîntâmpine situaţii de genul celeia în care ne aflăm. A-propos, zilele trecute am văzut şi eu filmul Inferno, ecranizarea romanului lui Dan Brown. Un fel de laudaţio la adresa oms, aşa l-am perceput, căci acolo, oms s-a luptat onorabil pentru stoparea unui pericol virusologic.
Din păcate, viaţa bate filmul...
Aş vrea să ascult şi părerile specialiştilor netemători de oms şi de politic.
Am vorbit în ultimele două zile cu doi prieteni din două ţări diferite. Ei trăiesc. Nu la fel ca înainte, dar trăiesc. Lucrează, se plimbă pe stradă. Trăiesc. Pentru noi, deşi stăm grozav în comparaţie cu cei din ţările lor, viaţa a cam încetat, căci noi suntem închişi în case cred că de şase săptămâni.
Prezidentul nostru a ieşit azi mai uman. Era şi timpul să mai domolească elanul tripletei care ne-a terorizat în ultimele săptămâni. Putea să facă asta mai devreme, dar şi acum a fost ok. Un timp a fost chiar pe aceeaşi lungime de undă. În fine. Măcar ne-a dat de data asta un licăr de speranţă, chiar dacă firav.
Nu ştiu dacă am pus bază vreodată pe înspăimântările unei organizaţii care are datoria şi să ne apere, să preîntâmpine situaţii de genul celeia în care ne aflăm. A-propos, zilele trecute am văzut şi eu filmul Inferno, ecranizarea romanului lui Dan Brown. Un fel de laudaţio la adresa oms, aşa l-am perceput, căci acolo, oms s-a luptat onorabil pentru stoparea unui pericol virusologic.
