... dar şi eu, aidoma sărbătoritului de azi, mi-amintesc cu o dragoste imensă Bihorul copilăriei mele , cu Crişul cel Negru pe malurile căruia făceam plajă şi mă jucam cu prietenii mei, cu bunicii mei, care azi nu mai sunt decât în mintea-mi şi-n inima-mi plină de duioşie... cu prima dragoste, nemărturisită niciodată, "căci sprinţar şi înşelător este gândul omului, pe ale cărui aripi te poartă dorul necontenit"...
Se cuvine a-i mulţumi Bădiei Mihai (Eminescu) pentru că i-a-nsufleţit curajul de-a scrie poate cele mai frumoase poveşti ale copilăriei mele ! Categoric, sufletul mi-ar fi fost mai sărac fără aducerile lui aminte...
