Am intrat pe FB în iunie 2009, din raţiuni strict politice. Am simţit nevoia să impulsionez campania online a candidatului meu preferat, Mircea G. Între timp, m-am retras din viaţa politică, dar nu şi de pe FB. Postările mele pe teme politice au încetat în 2012, cred. Au continuat, însă, cele pe teme istorice, educaţionale şi culturale. Fireşte, genul de postări cel mai vitregit de like-uri. Dar îmi pasă? LOL
În toţi aceşti ani, am intrat în contact cu mii de oameni, cel puţin dacă e să judec după cei 5000 de FB's friends avuţi la un moment dat, plus vreo mie de urmăritori, oameni simpli, jurnalişti sau politicieni de prim-rang.
Unul din cei mai constanţi prieteni virtuali este Ioan Ivaşcu, prin constanţă înţelegând citirea reciprocă a celor postate. Profesor, dar înainte de orice, un om iubitor al cuvântului scris bine, al istoriei şi-al tradiţiilor româneşti. Îmi mărturisesc public un secret: cea mai mare bucurie a mea este aceea că-i pot, în fiecare dimineaţă, la 6:30 fix, citi poeziile. Sunt o-ncântare pentru minte şi suflet, credeţi-mă pe cuvânt !
Unul din cei mai constanţi prieteni virtuali este Ioan Ivaşcu, prin constanţă înţelegând citirea reciprocă a celor postate. Profesor, dar înainte de orice, un om iubitor al cuvântului scris bine, al istoriei şi-al tradiţiilor româneşti. Îmi mărturisesc public un secret: cea mai mare bucurie a mea este aceea că-i pot, în fiecare dimineaţă, la 6:30 fix, citi poeziile. Sunt o-ncântare pentru minte şi suflet, credeţi-mă pe cuvânt !
Săptămâna trecută mi-a spus că vrea să-mi trimită ultima lui carte. M-a emoţionat şi onorat. Azi am primit-o şi mărturisesc că eram curioasă dacă mi-a scris măcar un gând pe ea... A făcut-o, iar acum nu-mi rămâne decât s-o citesc, dar după tatăl meu, care-a fost extrem de încântat.
Îţi mulţumesc, Ioane ! Şi dă-mi voie, pornind de la cele scrise de tine în dedicaţie, să-l completez pe Eminescu, care spunea "Şcoala va fi - IARĂŞI- şcoală când omul va fi - IARĂŞI - om şi statul va fi - IARĂŞI- stat."Speranţa moare ultima...
