N-am să mă dau mare cititoare a prozei fantastice scrise de Mircea Eliade, căci nu sunt. Am citit, pentru c-a trebuit să citesc, "Maitreyi", "Nuntă în cer" , "Noapte de Sânziene" , "Romanul adolescentului miop" şi cam atât, cred . Filozofia lui de viaţă este aparte, dar poate, oare, un spirit de adolescent s-o înţeleagă cu adevărat? Eu n-am putut şi nici n-am încercat mai târziu.
M-a fascinat, în schimb, "Tratatul de istorie a religiilor"... L-am descoperit într-o vară caniculară în biblioteca cuiva drag şi ţin minte că n-am mai lăsat cartea din mâini. Poate şi din cauză că atinsesem vârsta la care acumulasem deja cunoştinţe despre un subiect care mă interesa.
Şi dacă până atunci Eliade reprezentase ceva obligatoriu în lectura mea, după aceea l-am privit cu alţi ochi, mai (i)luminaţi categoric...
