"Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile noastre
lăuntrice; cer, dimpotrivă, ca directivele politicii noastre interne să
fie pur româneşti. Cu această concepţie şi în acest spirit am condus
politica externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu
privire la înrâuririle din afară, care n-a fost niciodată depăşită în
trecut. Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă,
doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele
mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale."
Ce să mai zic? Presupun că în curând, asemenea multor alţi patrioţi români, va fi înlăturat din mentalul colectiv... Într-o lume nebună, nebună, popoarele mici trebuie reduse la tăcere. Fireşte, prin mâinile propriilor lor semeni, căci, nu-i aşa, "Nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără consimţământul tău." (Eleanor Roosevelt, o soţie deşteaptă a unuia dintre preşedinţii americani).
A fost o vreme-n care România se impunea-n faţa Europei nu doar printr-o prezenţă fizică impresionantă, ci şi printr-un ales caracter şi-o puternică şi elevată personalitate. A fost odată Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882 - 17 martie 1941).
