îmi propusesem să-mi exprim încântarea că postările mele despre sistemele educaţionale din antichitatea europeană, cât şi cea despre agapi mou Megas Alexandros se bucură de vizualizări zilnice, uşoara frustrare în legătură cu cea despre Ginghis Han, pare-se un personaj mai puţin fascinant pentru alţii decât pentru mine (Ah! Cu câtă plăcere am descoperit "Istoria secretă a mongolilor"!), toate alături de continua mea mirare că, deşi în zilele noastre e mai indecent să-ţi mărturiseşti apetenţa pentru cultură şi educaţie decât cea pentru sex, încă mai există oameni dornici (şi) de îmbogăţirea spiritului şi-a minţii.
M-am oprit, însă, din primul gând şi-am ales un cântec cu un mesaj puternic, venit dintr-o lume cu o cultură total diferită de a noastră... Deşi în ultimii ani, chiar şi această lume, ce părea a fi imuabilă, indestructibilă, a suferit serioase cutremure interne, încă se mai poate auzi strigătul surd al păsării din colivie... Am aflat despre declaraţia nefericită a soţiei unui lider din proximitatea ţării noastre. O, daaa... Haremurile ! Câte poveşti despre răpire, intrigă, ură, crimă... în ciuda ridicării nivelului cultural al locatarelor.
