"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

sâmbătă, iunie 18, 2016

Cogito... inteligenţa feminină: un atu sau o povară?

http://www.vulpescu.eu/2013/10/31/barbatii-nu-fug-de-femei-inteligente/
Am citit acest text acum câteva zile şi mărturisesc că de-atunci l-am recitit periodic, semn că m-a pus serios pe gânduri... Iniţial mi-am căutat o culpă, fie şi una mică de tot: oare mi-am ales, vreodată, un partener cu un IQ sub cel al meu? Ah, nu! Am oroare de prostie în general şi de prostia de sex masculin în special. 
Atunci? M-a apreciat, ca să nu spun iubit, cineva pentru inteligenţa mea? A atins careva Nirvana ştiind că mă are alături ca femeie inteligentă sau, mai degrabă, ca una dăruită de Dumnezeu din punct de vedere estetic? Nu cred că inteligenţa mea i-a exaltat; dac-o fi fost, pe bune că n-am simţit. Hai să fiu un pic indulgentă cu mine însămi: poate că n-a ştiut nimeni să mi-o arate, căci nu pot fi într-atât de insensibilă. 
Poate că bărbaţii cu-adevărat inteligenţi nu fug de femeile similare lor din acest punct de vedere, dar nici nu stau prea mult în preajma lor. Intervine, mai devreme sau mai târziu teama, chiar dacă nu vor recunoaşte prea uşor asta. O femeie inteligentă vrea mereu altceva, în primul rând la nivel mental. O femeie inteligentă, cred, reprezintă o provocare continuă pentru orice bărbat, cu-atât mai mult pentru unul inteligent: întreabă, cercetează, simte... Chestii deloc comode chiar şi pentru cel mai inteligent bărbat. Excepţiile sunt rare şi-mi vine-n minte acum celebrul cuplu Pericle - Aspasia, dar şi-n privinţa asta îmi permit să am rezerve.
Conform logicii lui Andrei, ori mă răsfăţ, ori îmi supraestimez inteligenţa. Cum a doua variantă cade, dat fiind că am trecut prin nişte teste specifice, înseamnă că doar mă răsfăţ... Oare? Cum adică? 

Singurul bărbat nu doar extrem de inteligent, ci şi cult - la modul cel mai serios cu putinţă, care a îndrăznit, într-alt loc, să-mi spună părerea sa, a fost dragul meu prieten virtual Alex (doctor în istorie):
"Nu știu ce să spun... Per ansamblu, femeia inteligentă sperie dacă se întîmplă să fie și aranjată / frumoasă. Fără să vrei te gîndești că o astfel de femeie visează la un bărbat frumos, cu condiție financiară și poziție socială bună; ori unul care nu e nici prea prea, nici foarte foarte, în general cam evită, de teama unei încercări socotite a fi din start fără sorți de izbîndă. La fel și unul care vrea să își facă o familie va evita și va prefera o femeie mai modestă din exact aceleași motive.... teama de eșec, teama că ea va căuta ceva mai bun."
Acelaşi răspuns l-am primit, după douăzeci de ani, de la mulţii băieţii care mi-au fost colegi de facultate.
Dar de ce credeţi voi, dragii mei bărbaţi super inteligenţi, că o femeie care, cel puţin pentru voi, are toate atuurile, visează doar la un Făt-Frumos bine situat material şi social? Greşit total! Singurul lor vis este mai duios decât credeţi...