Aş minţi dac-aş spune că Eminescu a fost primul cu care m-am "întâlnit" în lungul meu drum prin lumea cărţilor. Undeva, pe la 4 ani, prima carte pe care am început s-o citesc cursiv a fost "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru (poate şi de aici eterna mea fascinaţie pentru vechea Eladă).
Primele amintiri puternice despre Eminescu datează din clasa a VI-a şi sunt legate de cel care mi-a devenit Domnu' Trandafir, profesorul meu de Limba română. El, Domnu' meu, avea în Eminescu un puternic reper în viaţă şi nu ştiu cât i-a influenţat pe alţi elevi de-ai săi în privinţa asta, dar pe mine m-a înrobit pe viaţă: şi de "dulcele Emin", şi de cuvântul scris bine.
În primii mei ani, m-au atras poemele sale; mai apoi, scrierile sale politice. Moartea Sa încă constituie o enigmă şi sper ca în această viaţă să prind dezlegarea ei.
Citindu-i şi recitindu-i gândurile, realizez că nimic nu s-a schimbat de-atunci şi până azi...
"Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă"...
"Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă"...
