Nu, nu-mi plac poveştile siropoase de iubire...Sunt multe romane care se centrează pe astfel de poveşti. Platonism dus adesea la exacerbare...
Dacă ar fi să aleg acum, la repezeală, două poveşti care m-au impresionat, ar fi aşa: Mihail Drumeş- "Invitaţia la vals" şi Pavel Coruţ- "Să vii ca o părere". Dacă "Invitaţia" trebuie să fie un roman cunoscut, nu cred că acelaşi lucru se poate spune despre unul dintre cele mai frumoase- pentru mine, cel puţin - romane de dragoste: romanul unui tip extrem de controversat, Pavel Coruţ.
O poveste plasată pe un fundal tulbure, o poveste de iubire încrâncenată cel mai adesea, dar cât de frumoasă poveste şi cât de puţină este risipa de cuvinte pentru a o descrie! Realitatea parcă n-are nevoie de "haine" literare de gală...
"Să vii ca o părere
Din nopţile curate,
Când nu era durere
Şi blânde erau toate.
Să-mi depeni de cu seară,
Iar eu să te ascult,
Poveşti de-odinioară
Ş taine de demult... "
Am citat din memorie şi nu mă obosesc să merg să caut cartea în bibliotecă. Ştiu c-am reţinut esenţa, deci chiar mi-a plăcut romanul. Nu neg că mi-ar plăcea şi să fie ecranizat. Poate, într-o bună zi.
N-am spus nimic despre "Declaraţia de dragoste" a lui George Şovu. Nu, nu e o carte siropoasă,deşi am senzaţia că nici mult nu-i mai lipseşte, dar am văzut de-atâtea ori filmul... Doamne, de-atâtea ori! Şi l-am iubit atât de mult pe Alexandru în adolescenţă, încât am impresia că mi-am irosit o vreme căutând ceva ce nu există...
