(d)intr-un amurg de Prier zămislitu-s-a un prinț visător din Levant... Ștefan Augustin Doinaș, 26 aprilie 1922 - 2002

Cu întârziere îl  pomenesc pe cel care-a scris una din cele mai frumoase poezii din câte mi-a fost dat să citesc. Cum e să fii ucis de propriu-ţi vis? Cum e să-ţi accepţi moartea, dar nu ca pe-o înfrângere?

“Suntem cu mult prea sensibilizați de răfuielile meschine ale tuturor veleitarilor literari care-și cumpără genialitatea postișă de la chioșcul de ziare din colț. Într-o epocă invadată de V.I.P.-uri – de tot soiul – care nu sunt decât surogatul efemer al personalității, dar care “înghit” cu lăcomie înspăimântătoare toate resursele ce s-ar cuveni culturii adevărate – este bine, este chiar necesar ca gura falselor valori să fie redusă la tăcere. Întrebarea este dacă marea cultură este tot atât de neputincioasă ca și democrația autentică să-și producă anticorpii trebuincioși pentru a lupta împotriva sub-culturii care o infectează zi de zi.” ŞTEFAN AUGUSTIN DOINAŞ, un fiu al Bihorului