N-am atins niciodată un cal, deşi am avut ocazia, în vacanţele copilăriei mele. Mi-a fost mereu teamă, nu ştiu de ce. De Tsjike, însă, m-am apropiat pur şi simplu.
Am stat vreo 15-20 de minute lângă el şi m-a lăsat să-l mângâi, m-a privit în ochi... Presupun că şi el m-a plăcut, în felul lui. Era atât de blând ! Sentimentul ăsta de duioşie l-am mai avut faţă de purceluşii mei Helmuth şi Figaro. Da, nume germane au purtat aproape toţi purceluşii mei de Guineea. Fără nicio legătură cu realitatea acelor clipe...
