"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

miercuri, iulie 06, 2016

Frustrare

M-a impresionat şi pe mine strigătul ritualic de luptă al vikingilor, intonat cu-atâta mândrie de către urmaşii lor, pe terenul de fotbal, de astă dată... Păcat că urmaşii galilor au fost mai puternici, dar nu despre asta vreau să scriu acum, deşi tare, tare mi-ar fi plăcut să văd o confruntare între ... triburile nordice, ca să zic aşa. Oricum tragerea la sorţi pentru sferturi şi semifinale a fost nedreaptă.
Am auzit acest strigăt şi pe terenul de sport al şcolii din apropierea casei mele, dar şi-n inima Bihorului, pe maidan... De fiecare dată am oftat prelung. 
Am oftat cu gândul la faptul că numai nouă ne e ruşine să ne-amintim de sângele celor care-au vieţuit aici cu mult înaintea cuceritorilor civilizatori. Studiul paleogenetic a avut un rezultat neaşteptat, şocant... Oare?
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale Imperiului Roman, de unde nici nu te aştepţi: britani, asturi, lusitanieni, bosporeni, antiocheni, ubi şi batavi -triburi germanice, gali, reti , comageni, numizi şi mauri din nordul Africii... Iar faimoasa Legiune XIII Gemina, staţionară în inima Daciei, avea un nucleu puternic format din sirieni şi sarmaţi... Cei mai mulţi nici cetăţeni romani nu erau.
Deci despre ce vorbim? Merită dacii noştri negura uitării?