„Iubirea e o prietenie ce durează o viaţă întreagă, o prietenie
apropiată, cineva care e lângă tine, te ţine de mână, mergeţi împreună
sau vă urmaţi. Cred că e mai mult decât iubire, deoarece aparţine
fiecărei zile: să fii cu cineva cu care doreşti să fii. Secretul
consider că se află în expresia: a merge împreună.“
(M.S. Regina Ana a României )
(M.S. Regina Ana a României )
------------------
Mărturisesc că m-am întrebat, imediat după ce am citit aceste gânduri, dacă eu, cea care a spus, totuşi, de vreo trei ori în viaţă cele două cuvinte magice, pot spune cu-adevărat că am iubit... Dacă e să judec după durată, poate doar parţial, deşi, de fiecare dată chiar mi-am dorit să fie pentru totdeauna şi am sperat să fie aşa. Iubeşte superficial un Vărsător? Nu, pentru că o face mai întâi cerebral, iar iubirea Vărsătorului e pătimaşă. Se-ndrăgosteşte un Vărsător la prima vedere? Eu, una, nu, dar nu pot vorbi în numele tuturor. De persoane nepotrivite? Aici stau pe gânduri...
Dar ce e Dragostea? Acea forţă care "mişcă soarele şi celelalte stele", după cum atât de frumos spunea Dante, unul dintre marii îndrăgostiţi ai Lumii? Şi dacă da, de cine depind tăria şi durata ei? Ce-i alimentează perpetuu suflul? Prietenia? Respectul reciproc? Încrederea? Admiraţia? Pasiunea? Iertarea? Şi cum să faci să nu le pierzi pe drum?
Grele întrebări şi poate-or mai fi dar, judecând după experienţele altora, ca şi cea din cazul de faţă, aceste întrebări găsitu-şi-au răspunsul... Nu-mi rămâne decât să mă plec cu veneraţie în faţa tuturor celor pentru care Dragostea a devenit nemuritoare. Şi să oftez prelung, cu speranţa că-ntr-o zi, la capăt de linie, voi fi aflat-o şi eu...
---------------
Am mai spus-o: în lumea de azi, unde virtualul aprinde imaginaţia, dar îngheaţă sufletele, a vorbi despre eternitatea Dragostei este o nebunie totală... Se rostesc prea uşor cuvintele magice, conjunctural, de regulă fals... Cine am devenit? Unde vrem să ajungem, presupunând că ne fixăm şi alte obiective în afara celor care ţin de urgenta satisfacere a unor nevoi primare, animalice? De ce F*** You a dobândit mai multă forţă faţă de Love You? Ei bine, nici nu încerc a mai da un răspuns... Sunt o romantică, adică o specie categoric pe cale de dispariţie.
Dar ce e Dragostea? Acea forţă care "mişcă soarele şi celelalte stele", după cum atât de frumos spunea Dante, unul dintre marii îndrăgostiţi ai Lumii? Şi dacă da, de cine depind tăria şi durata ei? Ce-i alimentează perpetuu suflul? Prietenia? Respectul reciproc? Încrederea? Admiraţia? Pasiunea? Iertarea? Şi cum să faci să nu le pierzi pe drum?
Grele întrebări şi poate-or mai fi dar, judecând după experienţele altora, ca şi cea din cazul de faţă, aceste întrebări găsitu-şi-au răspunsul... Nu-mi rămâne decât să mă plec cu veneraţie în faţa tuturor celor pentru care Dragostea a devenit nemuritoare. Şi să oftez prelung, cu speranţa că-ntr-o zi, la capăt de linie, voi fi aflat-o şi eu...
---------------
Am mai spus-o: în lumea de azi, unde virtualul aprinde imaginaţia, dar îngheaţă sufletele, a vorbi despre eternitatea Dragostei este o nebunie totală... Se rostesc prea uşor cuvintele magice, conjunctural, de regulă fals... Cine am devenit? Unde vrem să ajungem, presupunând că ne fixăm şi alte obiective în afara celor care ţin de urgenta satisfacere a unor nevoi primare, animalice? De ce F*** You a dobândit mai multă forţă faţă de Love You? Ei bine, nici nu încerc a mai da un răspuns... Sunt o romantică, adică o specie categoric pe cale de dispariţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu