Cred că acum o săptămână îmi aminteam, într-un context aparte, de una din cele mai erotice declaraţii de dragoste din toate filmele pe care le-am văzut până acum. Nu din cauza conţinutului (cum m-am referit la interogaţia dintr-o poezie de Adrian Păunescu), unul de altfel destul de obişnuit, ci din cauza timbrului vocii celui care o rostea, Gary Oldman, într-o română cu un accent ciudat dar care, în urechile mele , a sunat atât de profund, încât mă emoţionează şi acum numai gândul: "Tu eşti dragostea vieţii mele !"
Am văzut de câteva ori filmul şi în clipa aceea şi numai atunci, îl iert pe Bram Stocker...
Am văzut de câteva ori filmul şi în clipa aceea şi numai atunci, îl iert pe Bram Stocker...
