”Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.”
******************************
+ 3 august 1889, Văratec
Refuz să mă alătur lui Titu Maiorescu, lui Eugen Lovinescu şi altor acuzatori ai Veronicăi. Le-am citit scrisorile şi orice urmă de îndoială mi-a fost spulberată, pentru totdeauna.
