"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

sâmbătă, august 13, 2016

14 august - La mulţi ani!

Cele mai frumoase amintiri din copilăria şi adolescenţa mea prelungită, le am cu L., cea mai iubită dintre verişoarele mele din Bihor. Nu ţin minte să ne fi certat vreodată, nici măcar la vârsta la care păpuşile pot constitui un obiect serios de dispută. Fiecare vacanţă de vară mi-o petreceam la ea şi cu ea. Mâncam împreună, ne jucam împreună. Cu trecerea anilor, preocupările noastre s-au diversificat, chiar dacă eu eram cea cuminte,"ciudata"... S-a ţinut o vară-ntreagă de capul meu până am acceptat să mă înveţe să fumez. Doamne! Parc-a fost ieri! Şterpelise două Kent-uri de la tatăl ei şi mi-a zis scurt: "Hai în grădină!" şi m-am dus. Ne-am proţăpit lângă fântână, ne-am asigurat că nimeni nu ne are sub lupă şi... "Uite, asta e a ta. O ţii în gură aşa, apoi ţi-o aprind şi zici Diii, caii popii. Dacă simţi că te îneci, o arunci." Nu, nu m-am înecat! Dimpotrivă, am tras în piept din prima, cu succes deplin! Nici n-am ameţit... Ei bine, de atunci s-au scurs zeci de ani şi zău că nu-mi pare rău! Am mai scris-o aici: ţigara mi-a conferit un alt statut în ochii neiertători ai celorlalţi, adolescenţi ca şi mine, dar unii normali, adică răzvrătiţi (deşi nu pot fi comparaţi cu cei din zilele noastre). N-am mai fost chiar atât de ciudată în ochii lor şi chiar că a fost o mare realizare.
Mai apoi, discuţiile noastre vizau prieteniile cu băieţii, iarăşi o chestie firească vârstei. Eu aveam admiratori, căci n-aveam timp de iubiri altfel decât platonice. L. era opusul meu, dar avea grijă să-mi povestească tot, chiar dacă, cel mai adesea, nu mă interesa. Dar o ascultam: "Să ştii şi tu!" erau vorbele ei înţelepte. Îmi plăcea la nebunie s-o iau cu mine la toate întâlnirile şi s-o rog să stea acolo. Era "elementul surpriză"... Da, îmi admit retro doza mare de sadism, lol. Habar n-am de ce-o făceam, dar e o realitate. Desigur, puţini mai doreau să-mi solicite o întâlnire nouă, fără L., dar ce-mi păsa?! Apoi, culmea! Tocmai la întâlnirile care aveau să-mi marcheze viaţa, L. n-a mai fost cu mine... Probabil că venise timpul să-mi înfrunt singură soarta... 
Îmi iubesc verişoara. O iubesc ca pe sora pe care mi-aş fi dorit s-o am. E parte din viaţa mea. E parte din amintirile mele cele mai preţioase.
La mulţi ani !