"Apocalipsa"...

În vremurile astea, mi-e greu să scriu ceva în termeni decenți.

Nu știu cine le concepe strategia, dar e evident că nu o minte prea luminată. Ne-au băgat în față vedete din toate genurile profesionale și cu coeficienți de inteligență pe gustul tuturor: preoți, profesori, medici, actori, oameni din media, cântăreți, fotbaliști... N-a mers. Au coborât ștacheta și astfel au ajuns în prim-plan și Vulpița cu al ei soț. S-au gândit că sunt mai reprezentativi pentru un popor al cărui sistem de educație e lovit din răsputeri de trei decenii încoace. Uite că nici asta n-a ținut.

A venit rândul închiderii localităților...

Doamne! Nu era mai simplu să ne vorbească cinstit și, mai ales, calm? Așa cum alții le-au vorbit popoarelor lor. Era pe gratis, căci strategii ăia costă... 

Nu am luat niciodată Covidul în derâdere, dar nici nu am exacerbat situația. 

Ce e mai dureros: să fii închis un timp, dar să ai speranța eliberării, sau să fii liber, dar cu spaima că oricând poți fi închis? Cum e să trăiești cu sabia lui Damocles deasupra capului? Dacă întrebi, ești făcut prost, machiavelic, psihopat, narcisist...
Se contrazic în declarații... Dacă nu o fac voit, denotă tâmpenie. Dar dacă o fac voit, denotă o răutate fără margini, ca să n-o numesc altfel.
O întrebare mă frământă de mult timp: nimic din ce au făcut pana acum nu a demonstrat grija pentru viața omului. De ce le-ar păsa de moartea lui? Asta chiar n-o pot înțelege.