"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)

sâmbătă, aprilie 13, 2013

Sub semnul DESTINULUI : Temüügin („Întemeietorul“) - Ginghis Han


Motto:
             A susţine că nu există destin  e  totuna cu a susţine    că individualul e nesemnificativ  şi că viaţa omului e o întâmplare fără rost.”                       
                     Andrei Pleşu[1], „Minima moralia



[1]Andrei Gabriel Pleșu (1948, București) este un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999).
 
     ”Le-am spus (generalilor) că un trib este ca o singură săgeată, ușor de rupt, dar mai multe triburi la un loc sunt puternice, nu pot fi niciodată înfrânte.”






         Ginghis Han ( cca 1162-1227), cunoscut şi ca Temüügin, „Întemeietorul“, a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile. A cucerit o mare parte din Asia, întemeind Imperiul Mongol[1]. Din 1206 până în 1227 șeful militar Temüügin devine „mare conducător” (hagan, „hanul hanilor”), sub numele de Ginghis, al unei populații vorbitoare de dialecte mongole și turcești. Ginghis a unit triburile mongole și a reușit să ocupe cu oștile sale teritorii de la Marea Caspică până la Marea Chinei. Imperiul său l-a întrecut în dimensiuni pe cel al lui Alexandru, numărând peste 100 de milioane de locuitori.
     Temüügin aparținea tribului „Mongghol”, clanul „Borgighin” („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al șefului de clan Yesüghei bahadur şi al soţiei sale Bodonciar, și strănepotul legendarului prinț mongol Kabul han (1130–1150). În traducere Temüügin înseamnă „făurar” sau „de fier”. Locul nașterii lui Temüügin este controversat. Unii susțin că s-ar fi născut pe malul drept al râului Onon, după tradiția oriată și buriată (după numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol estic „Halha” susține că Temüügin s-ar fi născut pe cursul mijlociu al râului Kerulen.
      Despre personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni și legende. Potrivit cronicarului și medicului persan Rașid ed-din[2], acesta este prezentat în lucrarea Cronici” ca fiind „înalt, cu părul roșcat și cu ochii verzi” (fapt care a dat naştere unor suspiciuni că neamul său se trăgea dint-un clan de origine scită).
      Cerea loialitate deplină, aspect uşor de înţeles având în vedere trauma suferită în urma asistării la trădarea şi uciderea tatălui său. 
       “A-i tăia în bucăţi pe vrăjmaşi, a-i alunga din faţa ta, a le lua bunurile, a privi lacrimile acelora ce le sunt scumpi, a strânge în braţe femeile şi fetele lor- iată bucuria supremă![3]"
 Popoarele care au suferit din cauza invaziilor, jafurilor și măcelurilor mongole îl consideră pe Ginghis han un tiran crud și sângeros, care nu ezita să masacreze populațiile băștinașe înfrânte. Studiile estimează cifra celor ucişi de acesta, inclusiv în perioada de pace (pax mongolica), la 40 de milioane[4].
 „Tatăl meu a fost otrăvit de un trib rival. Mama mi-a spus că inamicii tatălui meu vor fi mereu inamicii mei.Din acea zi, nu voi mai fi un copil.”[5]
 Orfan de la nouă ani, când tatăl său a fost ucis, s-a luptat din răsputeri să nu trăiască ca proscris în tribul său, după cutumele vremurilor. Băiatul a fost lăsat în grija mamei sale, căreia i-a revenit sarcina de a-l învăţa cum să devină un luptător. Cei rămaşi (el, mama, cinci fraţi mai mici- dintre care doi vitregi- şi o soră) au fost abandonaţi de clan şi obligaţi cu toţii să ducă o viaţă rătăcitoare şi dură, hrănindu-se cu usturoi şi ceapă sălbatică, peştele şi vânatul fiind adevărate delicatese.
     Temüügin este cel mai mare lider analfabet din istorie.


[1] Imperiul mongol a fost cel mai mare imperiu pe uscat, de peste 100.000.000 locuitori, creat într-un timp scurt de Ginghis Han și urmașii lui.
[2] Rashīd al-Dīn Tabīb sau Rashīd al-Dīn Fadhl-allāh Hamadānī (1247–1318) a fost un medic, scriitor şi istoric persan, cu origini iudaice.
[3] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[4] www.luceafarul.net/genghis-han-–-istorie-si-mit
[5] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor

       Conform tradiţiei, imediat după naştere, copiii erau aşezati de părinţi în desagi puşi direct pe cai. Apoi, după ce băieţii învăţau să meargă, erau ţinuţi călare pe cai de către taţi. Aşadar, învăţau concomitent mersul şi călăria… Mai târziu, aveau să se deprindă şi cu vânătoarea, îndeletnicire indispensabilă în stepe, şi cu lupta corp la corp (bokh). Aceasta le era sigura educaţie şi aşa a fost educat şi Temüügin.
     Peste ani, în calitate de han, nu a neglijat educarea poporului său într-ale scrisului, cititului şi socotitului. Astfel, ,,uigurii[1] îşi vor asuma rolul de educatori ai mongolilor. Le vor transmite scrierea, le vor oferi personalul unei administraţii fără de care imperiul n-ar fi putut să funcţioneze”[2].
     “Mongolii nu ştiau să scrie sau să citească, dar el a înţeles puterea cuvintelor scrise.”[3]

   Sub Semnul Destinului… 

       Născut cu un cheag de sânge în mână, semn al predestinării sale de mare conducător, Temüügin vine dintr-o familie ale cărei începuturi sunt învăluite în legendă[4].
       Poporul său nu avea deprinderi, nici măcar elementare, ale scrisului şi cititului. În lumea lor, educaţia nu le slujea la nimic. Prin urmare, despre marele han se cunosc date transmise prin povestirile orale, apoi prin scrierile şi picturile aparţinând popoarelor cu care s-a înfruntat, în drumul său de transformare a întregii feţe a pământului într-o stepă. Potrivit unor izvoare, Ginghis Han i-ar fi dat fiului său Öghedei în 1240 „Istoria secretă a mongolilor”[5], un amestec de cronică și legendă. Potrivit altor izvoare, cronica ar fost întocmită de Öghedei însuși. Manuscrisul conține relatări din viața lui Ginghis han și putea fi citit numai de membri ai familiei hanului. Documentul original a dispărut pentru totdeauna.
   Aceste cronici spuneau că: A fost un lup gri căruia Cerurile i-au decis destinul. Soţia lui a fost o căprioară necultivată. Au venit trecând marea Tenggis. Li s-a născut Batachiqan în perioada când stăteau la izvoarele râului Onan, în muntele Burkhan Khaldun.”
       Tatăl său avea, potrivit legendelor, o dublă ascendenţă divină, dată de faptul că, ,,în străvechi vremuri, o tânără femeie, Qo’ai Maral, Căprioara Sălbatică, a fost luată în căsătorie de un Lup Cenuşiu, Borte Tchino. După opt generaţii, o altă graţie feminină, Alan Qo’a, a fost binecuvântată cu prezenţa unui zburător – lumină, lup, câine şi bărbat fermecător la un loc”.
     Se povesteşte cum Bodonciar, mama sa, născuse în urma unei concepţii divine. Astfel, văduvă fiind, naşte trei fii concepuţi cu un spirit celest.
       O varianta este aceea în care mama sa îi mărturiseşte soţului său că dintr-o rază de soare s-a întrupat un tânăr blond, cu ochii deschişi la culoare, care i-a atins sânul, lăsând-o imediat însărcinată (este greu de evitat o comparaţie cu relatarea biblică a Bunei Vestiri).
        O a treia legendă limitează originile şi legăturile cu divinitatea ale lui Temüügin la un strămoş mongol luptător în solda împăratului Chinei şi care, în timpul unui ospăţ, beat fiind, a încălcat cele mai elementare reguli de etichetă ale Curţii imperiale, trăgându-l de barbă pe Fiul Cerului.
      E lesne de înţeles de ce Temüügin a susţinut că ar fi de origine divină: acest lucru era un motiv suplimentar de supunere pentru cei care l-au slujit.
     “Aceasta este istoria cum acea mică mână s-a transformat în pumn de fier şi avea să conducă cel mai mare imperiu pe uscat cunoscut vreodată…”[6]

    ”Pe când Temüügin avea 9 ani, tatăl său, Yesugai ba’atur, l-a luat cu el într-o călătorie cu scopul de a cere unchilor săi o mireasă pentru el dintre neamurile mamei sale, tribul Torgut (mireasa era micuţa Borte- „Cea Albăstruie”). Pe când călăreau ei au întâlnit, într-un loc între două dealuri un membru al tribului din Unggirat.

[1] Uigurii (Uyghuri, Uighuri, chin. Wéiwú'ěrzú) sunt un popor asiatic din neamul turcilor, care trăiesc în mare parte pe teritoriul Chinei de azi, în provincia Xinjiang, numit și Turkistanul de Est. În cronicile chineze apar amintiți sub denumiri ca Huihe, Huihu, Weiwu și Chunwei.
[2] “Marea Yasa Chronicon Syriacum” de Gregorius Bar Hebraeus (1226-1286) – fiul unui evreu siriac convertit la creştinism, devine călugăr la 17 ani, urcând în ierarhia clericală până la rangul de arhiepiscop. Cunoscut pentru cultura sa enciclopedică în ştiinţă şi filozofie, Bar a încercat să promoveze o atitudine tolerantă între musulmani şi creştini.
[3] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[4] www.historia.ro/exclusiv_web/portret?page=21
[5] Istoria secretă a mongolilor” este o cronică imperială ce tratează perioada lui Ginghis Han şi a succesorilor săi.Scrisă în jurul anului 1240 este singura sursă internă despre mongolii medievali. Singura copie ce a supravieţuit datează din secolul XIV şi conţine textul mongol transcris fonetic în caractere chineze şi o traducere în chineză. Primul european care a descoperit această copie şi a tradus-o parţial a fost arhimandritul rus Palladij, membru al Misiunii Ortodoxe Ruse în China
[6] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”

   El a spus: “Cumnate Yesugai, pe cine ai venit să vezi?” Yesugai ba’atur a răspuns: “Am venit spre a-i vedea pe unchii fiilor mei, pentru a le cere o mireasă pentru el.” Celălalt bărbat a spus: «Fiul tău este un băiat cu foc în privire şi strălucire pe faţă. Cumnate Yesugai, am avut un vis azi-noapte: un vultur alb a venit zburând spre mine cu două corpuri cereşti, soarele şi luna, în gheare, şi a venit să se odihnească pe mâna mea. Am vorbit cu poporul meu despre acest vis şi el a spus: soarele şi luna au fost întotdeauna acolo spre a fi văzute. Dar acum acest vultur le-a adus în ghearele lui şi a venit să se odihnească pe mâna mea. Cel alb a coborât. Ce semn minunat mi-a adus! Cu siguranţă, cumnate Yesugai, acest vis al meu a vestit apropierea ta împreună cu fiul tău. Am avut un vis bun.»”[1] Bertold Spuler[2]
   Încă de la Kuriltaiul din 1206[3], şamanii[4] declaraseră că Ginghis-han este “trimisul Eternului Cer Albastru”, astfel încât universalismul îşi putea găsi temeiuri în chiar credinţele tradiţionale mongole. Marele han putea astfel să proclame vocaţia universală a cuceririlor mongole şi să orienteze energia lor războinică împotriva tuturor vecinilor, şi mai ales a marilor civilizaţii sedentare din apropiere: ”Altan, Khuchar şi Sacha beki au ţinut un consiliu împreună şi după aceea i-au spus lui Temüügin: “Vrem să vă facem Han. Dacă vei deveni Han, noi vom călări în frunte împotriva duşmanului şi fără întârziere vom aduce pentru tine cele mai frumoase şi nobile fete şi femei precum şi iurta lor palat. […] Când vei vâna viclenele animalele sălbatice, noi vom fi primii care le vom împinge către tine din cerc. Noi vom conduce corpurile animalelor sălbatice din stepă, toate, aproape de tine. Noi vom împinge vânatul de munte de la spate, cu totul, aproape de tine. Dacă într-o zi de luptă nu te vom urma porunca ta, să ne iei posesiunile, soţiile şi femeile şi să arunci capetele noastre negre la pământ! Dacă în timp de pace noi vom fi alături de tine, ia-ne de lângă oamenii şi femeile şi copii noştri şi expulzează-ne într-un ţinut neguvernat.”[5] Cu asemenea jurăminte ei l-au ridicat pe Temüügin să fie Han cu titlul Ginghis Han.
     „Mi-am instruit oamenii să atace cu viteza vântului. Acum trebuie să înveţe viclenia lupului…[6]
     Juvaini[7] precizează: În acest timp (după victoria asupra lui Ong Han) a apărut un om despre care am auzit de la mongoli demni de crezare că, în timpul gerurilor mari din acele regiuni, obişnuia să meargă dezbrăcat prin deşert şi munţi şi apoi când se întorcea spunea: “Dumnezeu mi-a vorbit şi a spus: Am dat întreaga faţă a pământului lui Temüügin şi copiilor săi şi i-am dat numele de Ginghis Han. […]”. Ei îl numeau pe acel om Teb-Tengri (Preaslăvitul) şi orice spunea Ginghis Han obişnuia să urmeze întru totul.”

      “Am cucerit pentru voi un mare imperiu, dar viaţa mi-a fost prea scurtă pentru a cuceri întreaga lume. Asta v-o las vouă…”[8]
     N-aş putea să spun ce anume l-a determinat pe tânărul unificator de triburi să caute satisfacţii dincolo de hotarele tribului mare pe care-l realizase… Să dorească mai mult,tot mai mult… Se poate să fi fost aceasta:
    “Poporul meu e la fel de numeros ca copacii în pădure.Vreau să-I hrănesc cu carne proaspătă, să locuiască în corturi frumoase şi să-şi pască caii pe sol bogat.”[9]
  Se poate să fi fost influenţa prezicerilor şamanilor cu care se-nsoţea în permanenţă, suprapusă peste marele său orgoliu, peste frustrarea uriaşă pe care trebuie s-o fi acumulat în toţi acei ani de restrişte, în care tribul său îl repudiase, chiar dacă fusese fiul vechiului său conducător…
  Cert e că numai moartea l-a oprit să treacă prin sabie şi prin foc mult mai mult decât lumea de la Marea Caspică până la Marea Chinei.
    


[1] Bertold Spuler, Hoarda de Aur. Prezenţa mongolilor în Rusia între anii 1223 şi 1502”-Leipzig, 1943
[2] Bertold Spuler (1911 – 1990) a fost un orientalist german, preocupat, printer altele, şi de istoria mongolilor.
[3] consiliu militar-aristocratic suprem, o adunare generală, cunoscută sub denumirea kuriltai (sau kurultai, pe tătară korîltai).
[4] Șamanii sunt intermediari între oameni și lumea spiritelor. Ei pot trata boli și sunt capabili să intre în lumile superioare pentru a obține răspunsuri la problemele comunității.
[5] Din „Istoria secretă a mongolilor”, pag.20-21
[6] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[7] Joveyni ‘Ata Malek (1226-1283), istoric persan, primul reprezentant al istoriografiei persane care a înflorit în timpul dominaţiei mongole în Iran (1220-1336). Născut într-o familie cu tradiţie administrativă, Juvaini a câştigat recunoaşterea administraţiei mongole şi a vizitat curtea Marelui Han în Asia Centrală în două rânduri. In 1256 a intrat în slujba lui Hülegü, nepotul lui Genghis Han. Numit o perioadă guvernator al Iraqului după moartea lui Hulegu (1265) îşi pierde mult din influenţa deţinută. Principala lucrare a lui Juvaini este „Istoria Cuceritorului Lumii”. Lucrarea este inspirată de experienţa personală a lui Juvaini precum şi de numeroase surse scrise, multe pierdute ulterior
[8] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[9] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor

        Avea un imperiu de patru ori mai mare decât cel al lui Alexandru şi de două ori decât cel Roman, dar nu-i era suficient.  
Se spune că Ginghis Han căuta elixirul vieţii (în 1222), pe care spera să-l obţină de la sfetnicul său,călugărul  taoist Tch’ang-chuen. Acesta i-a explicat însă, că viaţa, prin cumpătare şi prin abstinenţă, poate fi doar prelungită, nicidecum eternizată.
    “I-am spus că viaţa mea a fost o misiune divină… Am fost trimis pe Pământ să cuceresc lumea… Am vorbit despre profeţi, despre lupte, despre ambiţiile mele, despre vremea mea. L-am întrebat ce medicament mi-a adus să-mi prelungesc existenţa lumească…”[1]
    Cronica[2] nu spune dacă Marele Han a urmat sfaturile călugărului taoist, dar spune că, la moartea sa, în 1227, acesta ar fi mărturisit că:
    “ Destinul meu, destinul marelui popor mongol, este încă neîmplinit.”


[1] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[2] „Istoria secretă a mongolilor”



2 comentarii:

  1. Intr-adevar, cand citim viata unor mari personalitati ne cutremuram; iar Orientul e plin de personalitati si de legende extraordinare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. știi că favoritul meu e alexandru cel mare, dar faptul că a fost sursă de inspirație pentru alți lideri din istorie (zilele trecute am aflat și de soliman magnificul!) m-a făcut să cercetez viețile acestora... pentru început, ginghis han! te pup, lady!

      Ștergere