Interpretatio romana et germanica

       În zonele geografice în care exista stăpânirea romană, aceasta, suprapusă celei autohtone, va genera credinţe religioase noi,  prin sincretism (Sincretismul religios reprezintă combinarea unor învăţături şi precepte religioase din cele mai diverse, considerând că fiecare dintre ele conţine un sâmbure de adevăr.). Noile credinţe vor evolua în paralel cu cele autohtone, ale popoarelor celtice şi germanice.

     În perioada stăpânirii romane,  în provinciile nord-vestice ale Europei, romanizarea zeilor autohtoni a devenit un fenomen  curent, fiind cunoscut sub numele de Interpretatio Romana. Interpretatio Romana era, de altfel, o practică obişnuită pentru romani (care, asemenea oricărui imperiu, s-au văzut pe ei înşişi ca fiind un vârf al civilizaţiei) de a identifica zeii “barbari” cu  propriul lor Pantheon.

         Celții au preluat zeități din religia romană:

APOLLO a devenit BELENUS = SUCELLUS (DIS PATER (Dispater) = TARANIS =SUCELLUS) - zeul luminii,al zilei, al artelor, protector al poeziei şi al muzicii, conducător al corului muzelor, personificare a soarelui.

JUPITER s-a transformat în  TARANIS = CERNUNNOS - zeul luminii şi al fenomenelor cereşti.

MERCURIUS a devenit corespondentul lui  LUGH, LUGUS - zeul comerţului şi al comercianţilor.

MARTE - RUDIOBUS = ESUS - zeul războiului.

MINERVA a devenit BELISAMA - zeiţa înţelepciunii, artelor, meşteşugurilor

A existat şi fenomenul invers, al preluării de către romani a unor zeităţi celtice:

EPONA- zeitatea celtică a cailor, a fost preluată de către romani, bucurându-se de o mare cinste la Roma.

      În Germania s-a manifestat un fenomen invers fenomenului Interpretatio romana, anume  Interpretatio germanica (consta în identificarea zeilor romani cu numele zeităţilor germanice, de către popoarele  germanice).

O dovadă importantă este traducerea germanică a numelor romane pentru  zilele săptămânii:

Zeul roman	Zeul german	Ziua săptămânii
MARTE (Mars)	ZIU/ TYR	DIENSTAG (Tuesday)
MERCUR (Mercurius)	WODAN/ ODIN	MITTWOCH (Wednesday)
JUPITER	DONAR/ THOR	DONERSTAG (Thursday)
VENUS	FRIJA/ FRIGG	FREITAG (Friday)

      

       În zona Rin-Mosela au fost găsite, pe   numeroase inscripţii, numele unor  “zeităţi-perechi”: Mercurius - Maja ( ca    mamă a lui Mercur), precum    şi Mercur - Rosmerta. Este vorba despre acordarea unor nume latine unor zeităţi germanice.

     În perioada de apogeu al Imperiului Roman, militarii erau recrutaţi cu precădere din Germania, dar şi din Gallia, fapt consemnat pe pietrele votive, unde erau scrise numele veteranilor lăsaţi la vatră. Sfinţirea acestor plăci s-a făcut în cinstea unor zei (votive= obiecte lăsate într-un loc sacru, cu un scop ritualic).

        Combinaţia zei romanici – germanici – gali – celtici:

ZIU	ROMANIZARE	MARTE
DONAR		HERCULES
WOTHAN		MERCURIUS

    Alte dovezi sunt faimoasele MATRONES, divinități ale fecundității și maternității, venerate în primele cinci secole ale erei noastre, care apar atât la popoarele celtice, cât și în lumea romană.

       Legiunile romane au adus cu ele, în Europa vestică şi în cea nordică, o serie de zeităţi aparţinând altor religii:
* MITHRAS - zeu de origine PERSANĂ (Mithra), zeu al  soarelui şi al  luminii, a fot adus în Roma în vremea împăratului Aurelian (214 – 275).  Cultul este cunoscut sub numele de “SOL  INVICTUS” (“Soarele nebiruit”).   

* MAGNA MATER (Cybele) - mama tuturor zeilor.

* Ritualul sacrificării taurilor, ”Taurobolium”.

         Concluzii:

    Interpretatio Romana şi Interpretatio  Germanica din partea vestică şi nord-vestică a Europei denotă existenţa, în timpul stăpânirii romane, a unui amalgam de natură etnică, culturală şi spiritual- religioasă. S-a reuşit, astfel, închegarea unor comunităţi puternice care vor deveni, ulterior, forțele ce vor da naştere EUROPEI OCCIDENTALE  MEDIEVALE.