Motto:
„ A susţine că nu există destin e totuna cu a susţine că individualul e nesemnificativ şi că viaţa omului e o întâmplare fără rost.”
Andrei Pleşu[1],
„Minima moralia”
[1]Andrei Gabriel Pleșu (1948, București) este un
scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul
Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor externe (29 dec.
1997 - 22 dec. 1999).
”Le-am spus (generalilor) că un trib este ca o singură săgeată, ușor de rupt, dar mai multe triburi la un loc sunt puternice, nu pot fi niciodată înfrânte.”
|
|
Ginghis
Han ( cca 1162-1227), cunoscut şi ca Temüügin,
„Întemeietorul“, a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate
timpurile. A cucerit o mare parte din Asia, întemeind Imperiul Mongol[1]. Din 1206 până în 1227 șeful militar Temüügin devine „mare
conducător” (hagan, „hanul hanilor”), sub numele de Ginghis, al unei
populații vorbitoare de dialecte mongole și turcești. Ginghis a unit triburile
mongole și a reușit să ocupe cu oștile sale teritorii de la Marea Caspică până
la Marea Chinei. Imperiul său l-a întrecut în dimensiuni pe cel al lui
Alexandru, numărând peste 100 de milioane de locuitori.
Temüügin aparținea tribului „Mongghol”,
clanul „Borgighin” („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al
șefului de clan Yesüghei bahadur şi al soţiei sale Bodonciar, și strănepotul legendarului prinț mongol Kabul han
(1130–1150). În traducere Temüügin înseamnă „făurar” sau „de fier”. Locul
nașterii lui Temüügin este controversat. Unii susțin că s-ar fi născut pe malul
drept al râului Onon, după tradiția oriată
și buriată (după numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol
estic „Halha” susține că Temüügin s-ar fi născut pe cursul mijlociu al râului Kerulen.
Despre personalitatea hanului
mongol au circulat diferite versiuni și legende. Potrivit cronicarului și
medicului persan Rașid
ed-din[2],
acesta este prezentat în lucrarea „Cronici” ca fiind „înalt, cu părul roșcat și cu
ochii verzi” (fapt care a dat naştere unor suspiciuni că
neamul său se trăgea dint-un clan de origine scită).
Cerea loialitate deplină, aspect uşor de
înţeles având în vedere trauma suferită în urma asistării la trădarea şi
uciderea tatălui său.
“A-i
tăia în bucăţi pe vrăjmaşi, a-i alunga din faţa ta, a le lua bunurile, a privi
lacrimile acelora ce le sunt scumpi, a strânge în braţe femeile şi fetele lor-
iată bucuria supremă![3]"
Popoarele care au suferit din
cauza invaziilor, jafurilor și măcelurilor mongole îl consideră pe Ginghis han
un tiran crud și sângeros, care nu ezita să masacreze populațiile băștinașe înfrânte. Studiile estimează cifra celor ucişi de
acesta, inclusiv în perioada de pace (pax
mongolica), la 40 de milioane[4].
„Tatăl meu a fost otrăvit de
un trib rival. Mama mi-a spus că inamicii tatălui meu vor fi mereu inamicii
mei.Din acea zi, nu voi mai fi un copil.”[5]
Orfan de la nouă ani, când tatăl său a fost
ucis, s-a luptat din răsputeri să nu trăiască ca proscris în tribul său, după
cutumele vremurilor. Băiatul a fost lăsat în grija mamei sale, căreia i-a
revenit sarcina de a-l învăţa cum să devină un luptător. Cei rămaşi (el, mama,
cinci fraţi mai mici- dintre care doi vitregi- şi o soră) au fost abandonaţi de
clan şi obligaţi cu toţii să ducă o viaţă rătăcitoare şi dură, hrănindu-se cu
usturoi şi ceapă sălbatică, peştele şi vânatul fiind adevărate delicatese.
Temüügin este cel mai mare lider analfabet
din istorie.
[1] Imperiul mongol a fost
cel mai mare imperiu pe uscat, de peste 100.000.000 locuitori, creat într-un
timp scurt de Ginghis Han și urmașii lui.
[2] Rashīd al-Dīn Tabīb sau Rashīd al-Dīn Fadhl-allāh
Hamadānī (1247–1318) a fost un medic, scriitor şi istoric persan, cu
origini iudaice.
[3] Traducere
din „Istoria secretă a mongolilor”
[4] www.luceafarul.net/genghis-han-–-istorie-si-mit
[5] Traducere
din „Istoria secretă a mongolilor”
Conform tradiţiei, imediat după naştere, copiii erau aşezati de
părinţi în desagi puşi direct pe cai. Apoi, după ce băieţii învăţau să meargă,
erau ţinuţi călare pe cai de către taţi. Aşadar, învăţau concomitent mersul şi
călăria… Mai târziu, aveau să se deprindă şi cu vânătoarea, îndeletnicire
indispensabilă în stepe, şi cu lupta corp la corp (bokh). Aceasta le era sigura educaţie şi aşa a fost
educat şi Temüügin.
Peste ani, în calitate de han, nu a
neglijat educarea poporului său într-ale scrisului, cititului şi socotitului.
Astfel, ,,uigurii[1] îşi vor asuma rolul de
educatori ai mongolilor. Le vor transmite scrierea, le vor oferi personalul
unei administraţii fără de care imperiul n-ar fi putut să funcţioneze”[2].
“Mongolii nu ştiau să scrie sau să citească,
dar el a înţeles puterea cuvintelor scrise.”[3]
Sub Semnul Destinului…
Născut cu un cheag de sânge în mână, semn
al predestinării sale de mare conducător, Temüügin vine dintr-o familie ale
cărei începuturi sunt învăluite în legendă[4].
Poporul său nu avea deprinderi, nici măcar
elementare, ale scrisului şi cititului. În lumea lor, educaţia nu le slujea la
nimic. Prin urmare, despre marele han se cunosc date transmise prin povestirile
orale, apoi prin scrierile şi picturile aparţinând popoarelor cu care s-a
înfruntat, în drumul său de transformare a întregii feţe a pământului într-o
stepă. Potrivit unor izvoare, Ginghis Han i-ar fi dat
fiului său Öghedei în 1240 „Istoria
secretă a mongolilor”[5],
un amestec de cronică și legendă. Potrivit altor izvoare, cronica ar fost
întocmită de Öghedei însuși. Manuscrisul conține relatări din viața lui
Ginghis han și putea fi citit numai de membri ai familiei hanului. Documentul
original a dispărut pentru totdeauna.
Aceste cronici spuneau că: „A fost un
lup gri căruia Cerurile i-au decis destinul. Soţia lui a fost o căprioară
necultivată. Au venit trecând marea Tenggis. Li s-a născut Batachiqan în
perioada când stăteau la izvoarele râului Onan, în muntele Burkhan Khaldun.”
Tatăl său avea, potrivit legendelor, o
dublă ascendenţă divină, dată de faptul că, ,,în
străvechi vremuri, o tânără femeie, Qo’ai Maral, Căprioara Sălbatică, a fost
luată în căsătorie de un Lup Cenuşiu, Borte Tchino. După opt
generaţii, o
altă graţie feminină, Alan Qo’a, a fost binecuvântată cu prezenţa unui zburător
– lumină, lup, câine şi bărbat fermecător la un loc”.
Se povesteşte cum Bodonciar, mama sa,
născuse în urma unei concepţii divine. Astfel, văduvă fiind, naşte trei fii
concepuţi cu un spirit celest.
O varianta este aceea în care mama sa îi
mărturiseşte soţului său că dintr-o rază de soare s-a întrupat un tânăr blond,
cu ochii deschişi la culoare, care i-a atins sânul, lăsând-o imediat
însărcinată (este greu de evitat o comparaţie cu relatarea biblică a Bunei
Vestiri).
O a treia legendă limitează originile şi legăturile cu
divinitatea ale lui Temüügin
la un strămoş mongol luptător în
solda împăratului Chinei şi care, în timpul unui ospăţ, beat fiind, a încălcat
cele mai elementare reguli de etichetă ale Curţii imperiale, trăgându-l de
barbă pe Fiul Cerului.
E lesne de înţeles de ce Temüügin a susţinut că ar fi de origine
divină: acest lucru era un motiv suplimentar de supunere pentru cei care l-au
slujit.
“Aceasta este istoria cum acea mică mână s-a
transformat în pumn de fier şi avea să conducă cel mai mare imperiu pe uscat cunoscut vreodată…”[6]
”Pe când Temüügin avea 9 ani, tatăl său, Yesugai ba’atur, l-a luat cu el într-o călătorie cu scopul de a cere unchilor săi o mireasă pentru el dintre neamurile mamei sale, tribul Torgut (mireasa era micuţa Borte- „Cea Albăstruie”). Pe când călăreau ei au întâlnit, într-un loc între două dealuri un membru al tribului din Unggirat.
[1] Uigurii (Uyghuri,
Uighuri, chin. Wéiwú'ěrzú) sunt un popor asiatic din neamul turcilor, care
trăiesc în mare parte pe teritoriul Chinei de azi, în provincia Xinjiang, numit
și Turkistanul de Est. În cronicile chineze apar amintiți sub denumiri ca
Huihe, Huihu, Weiwu și Chunwei.
[2] “Marea Yasa Chronicon Syriacum” de Gregorius Bar Hebraeus (1226-1286) – fiul unui
evreu siriac convertit la creştinism, devine călugăr la 17 ani, urcând în
ierarhia clericală până la rangul de arhiepiscop. Cunoscut pentru cultura sa
enciclopedică în ştiinţă şi filozofie, Bar a încercat să promoveze o atitudine
tolerantă între musulmani şi creştini.
[3] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[4] www.historia.ro/exclusiv_web/portret?page=21
[5] Istoria secretă a mongolilor” este o cronică
imperială ce tratează perioada lui Ginghis Han şi a succesorilor săi.Scrisă în
jurul anului 1240 este singura sursă internă despre mongolii medievali. Singura
copie ce a supravieţuit datează din secolul XIV şi conţine textul mongol transcris
fonetic în caractere chineze şi o traducere în chineză. Primul european care a
descoperit această copie şi a tradus-o parţial a fost arhimandritul rus
Palladij, membru al Misiunii Ortodoxe Ruse în China
[6] Traducere
din „Istoria secretă a mongolilor”
El a spus: “Cumnate Yesugai, pe cine ai venit să vezi?”
Yesugai ba’atur a răspuns: “Am venit spre a-i vedea pe unchii fiilor mei, pentru a le cere o
mireasă pentru el.” Celălalt bărbat a spus: «Fiul tău este un băiat cu foc în
privire şi strălucire pe faţă. Cumnate Yesugai, am avut un
vis azi-noapte: un vultur alb a venit zburând spre mine cu două corpuri
cereşti, soarele şi luna, în gheare, şi a venit să se odihnească pe mâna mea. Am vorbit cu poporul meu
despre acest vis şi el a spus: soarele şi luna au fost întotdeauna acolo spre a
fi văzute. Dar acum acest vultur le-a adus în ghearele lui şi a venit să se
odihnească pe mâna mea. Cel alb a coborât. Ce semn minunat mi-a adus! Cu
siguranţă, cumnate Yesugai, acest vis al meu a vestit apropierea ta împreună cu
fiul tău. Am avut un vis bun.»”[1]
Bertold Spuler[2]
Încă de la Kuriltaiul din 1206[3], şamanii[4]
declaraseră că Ginghis-han este “trimisul Eternului Cer Albastru”, astfel încât
universalismul îşi putea găsi temeiuri în chiar credinţele tradiţionale
mongole. Marele han putea astfel să proclame vocaţia universală a
cuceririlor mongole şi să orienteze energia lor războinică împotriva tuturor
vecinilor, şi mai ales a marilor civilizaţii sedentare din apropiere: ”Altan, Khuchar şi Sacha
beki au ţinut un consiliu împreună şi după aceea i-au spus lui Temüügin: “Vrem
să vă facem Han. Dacă vei deveni Han, noi vom călări în frunte împotriva
duşmanului şi fără întârziere vom aduce pentru tine cele mai frumoase şi nobile
fete şi femei precum şi iurta lor palat. […] Când vei vâna viclenele animalele
sălbatice, noi vom fi primii care le vom împinge către tine din cerc. Noi vom
conduce corpurile animalelor sălbatice din stepă, toate, aproape de tine. Noi
vom împinge vânatul de munte de la spate, cu totul, aproape de tine. Dacă
într-o zi de luptă nu te vom urma porunca ta, să ne iei posesiunile, soţiile şi
femeile şi să arunci capetele noastre negre la pământ! Dacă în timp de pace noi
vom fi alături de tine, ia-ne de lângă oamenii şi femeile şi copii noştri şi
expulzează-ne într-un ţinut neguvernat.”[5] Cu asemenea jurăminte ei l-au ridicat pe Temüügin să fie Han
cu titlul Ginghis Han.
„Mi-am instruit
oamenii să atace cu viteza vântului. Acum trebuie să înveţe viclenia lupului…”[6]
Juvaini[7] precizează: „În
acest timp (după victoria asupra lui Ong Han) a apărut un om despre care am auzit
de la mongoli demni de crezare că, în timpul gerurilor mari din acele regiuni,
obişnuia să meargă dezbrăcat prin deşert şi munţi şi apoi când se întorcea spunea:
“Dumnezeu mi-a vorbit şi a spus: Am dat întreaga faţă a pământului lui Temüügin
şi copiilor săi şi i-am dat numele de Ginghis Han. […]”. Ei îl numeau pe acel
om Teb-Tengri (Preaslăvitul) şi orice spunea Ginghis Han obişnuia să urmeze
întru totul.”
“Am
cucerit pentru voi un mare imperiu, dar viaţa mi-a fost prea scurtă pentru a
cuceri întreaga lume. Asta v-o las vouă…”[8]
N-aş putea să spun ce anume l-a determinat pe tânărul unificator de
triburi să caute satisfacţii dincolo de hotarele tribului mare pe care-l
realizase… Să dorească mai mult,tot mai mult… Se poate să fi fost aceasta:
“Poporul meu e la fel de numeros ca
copacii în pădure.Vreau să-I hrănesc cu carne proaspătă, să locuiască în
corturi frumoase şi să-şi pască caii pe sol bogat.”[9]
Se
poate să fi fost influenţa prezicerilor şamanilor cu care se-nsoţea în
permanenţă, suprapusă peste marele său orgoliu, peste frustrarea uriaşă pe care
trebuie s-o fi acumulat în toţi acei ani de restrişte, în care tribul său îl
repudiase, chiar dacă fusese fiul vechiului său conducător…
Cert e
că numai moartea l-a oprit să treacă prin sabie şi prin foc mult mai mult decât
lumea de la Marea Caspică până la Marea Chinei.
[1] Bertold Spuler, Hoarda de Aur. Prezenţa
mongolilor în Rusia între anii 1223 şi 1502”-Leipzig, 1943
[2] Bertold Spuler (1911 – 1990) a fost un
orientalist german, preocupat, printer altele, şi de istoria mongolilor.
[3] consiliu
militar-aristocratic suprem, o adunare generală, cunoscută sub denumirea „kuriltai” (sau kurultai, pe tătară
korîltai).
[4] Șamanii sunt intermediari între oameni
și lumea spiritelor. Ei pot trata boli și sunt capabili să intre în lumile
superioare pentru a obține răspunsuri la problemele comunității.
[5] Din „Istoria
secretă a mongolilor”, pag.20-21
[6] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
[7] Joveyni ‘Ata Malek
(1226-1283), istoric persan, primul reprezentant al istoriografiei persane care
a înflorit în timpul dominaţiei mongole în Iran (1220-1336). Născut într-o
familie cu tradiţie administrativă, Juvaini a câştigat recunoaşterea
administraţiei mongole şi a vizitat curtea Marelui Han în Asia Centrală în două
rânduri. In 1256 a intrat în slujba lui Hülegü, nepotul lui Genghis Han. Numit
o perioadă guvernator al Iraqului după moartea lui Hulegu (1265) îşi pierde
mult din influenţa deţinută. Principala lucrare a lui Juvaini este „Istoria
Cuceritorului Lumii”. Lucrarea este inspirată de experienţa personală a lui
Juvaini precum şi de numeroase surse scrise, multe pierdute ulterior
[8] Traducere
din „Istoria secretă a mongolilor”
[9] Traducere din „Istoria secretă a mongolilor”
Avea un imperiu de patru ori mai mare decât cel al lui Alexandru şi de
două ori decât cel Roman, dar nu-i era suficient.
Se spune că Ginghis Han
căuta elixirul vieţii (în 1222), pe care spera să-l obţină de la sfetnicul său,călugărul
taoist Tch’ang-chuen.
Acesta i-a explicat însă, că viaţa, prin cumpătare şi prin abstinenţă, poate fi
doar prelungită, nicidecum eternizată.
“I-am spus că viaţa mea a fost o misiune divină…
Am fost trimis pe Pământ să cuceresc lumea… Am vorbit despre profeţi, despre
lupte, despre ambiţiile mele, despre vremea mea. L-am întrebat ce medicament
mi-a adus să-mi prelungesc existenţa lumească…”[1]
Cronica[2]
nu spune dacă Marele Han a urmat sfaturile călugărului taoist, dar spune că, la
moartea sa, în 1227, acesta ar fi mărturisit că:
“ Destinul
meu, destinul marelui popor mongol, este încă neîmplinit.”
Intr-adevar, cand citim viata unor mari personalitati ne cutremuram; iar Orientul e plin de personalitati si de legende extraordinare
RăspundețiȘtergereștii că favoritul meu e alexandru cel mare, dar faptul că a fost sursă de inspirație pentru alți lideri din istorie (zilele trecute am aflat și de soliman magnificul!) m-a făcut să cercetez viețile acestora... pentru început, ginghis han! te pup, lady!
Ștergere