”Germanii sunt un popor cu moravuri foarte ridicate.” TACITUS (54 - 120), “De origine et situ Germanorum”

    Popoarele (triburile) germanice

  Triburile germanice reprezentau un grup istoric de popoare de origine indo-europeană, care trăiau în spaţiul cuprins între Rin (Germania) şi Vistula (Polonia) şi de la Marea Nordului şi Marea Baltică,  până la Dunăre şi dincolo de  Alpi.

    Germanii...
    Cuvântul e atestat, prima oară, în anul 223 î.Hr., în inscripţia Fasti Capotolini - ”DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM” = “popoare înrudite cu galii”. Însemna că romanii îi vedeau ca pe nişte aliaţi ai celţilor.

În funcţie de limbă şi de origine, popoarele germanice se clasificau în:

     - germanii de nord (scandinavii), urmaşii  vikingilor: suedezii, norvegienii, danezii, islandezii, feroenii;

     - germanii de vest: germanii, olandezii, englezii;

     -germanii de est (grup dispărut între sec.VI –VIII): goţii, ostrogoţii, vandalii, goţii din Crimeea;

    CARACTERISTICI:

    -  aveau zei comuni; 

    - credinţele religioase erau transmise pe cale orală, la începuturi (nu aveau scriere proprie); 
-- religia a fost cunoscută,mai târziu (sec.VIII-XII), prin EDOLA;

§  - primele scrieri despre aceste popoare le-au făcut Caesar şi Tacitus;

    Credinţele  religioase  ale popoarelor germanice  se caracterizau  prin:

    - larga răspândire a cultului pădurilor, în special cel al izvoarelor;    

    - divinizarea fenomenelor naturale: soarele, apa, norii, fulgerul    şi tunetul;

z   - zeii nu impuneau reguli sau legi şi erau întotdeauna aproape de popor;   

    - duşmanii erau întotdeauna sacrificaţi în cinstea zeilor;

   - zeii nordici nu erau nemuritori. ei îşi dobândeau această calitate mâncând merele fermecate ale Idunnei (ofereau tinereţe veşnică, dar nu şi invincibilitate);

  - moartea era un eveniment tragic, prin care omul se despărţea pentru totdeauna de “lumea celor vii” (Midgard);

   PARTICULARITĂȚI:  

1) viziunea asupra creaţiei: primii oameni au origine vegetală, fiind sculptaţi din lemnul a doi copaci de către ODIN, HOENIR ŞI    LODUR. Acești oameni s-au numit Ask (frasin) şi Embla (ulm). Odin le-a dat viaţă, Hoenir - raţiune, Lodur - simţuri şi caracter antropomorf. 

2) viziunea asupra sfârşitului    lumii – RAGNAROK - este apocaliptică, ceea ce relevă ori influenţe creştine, ori influenţa zoroastrismului ( Răul va învinge binele. În lume va veni o iarnă grea FIMBULWINTER, care va dura 3 ani, timp în care pământul se va cutremura, stelele se vor prăbuşi, morţii vor ataca pe cei vii. Zeii buni vor fi învinşi şi vor muri. Universul va fi distrus şi vor exista puţini supravieţuitori. După luptă, câţiva supravieţuitori vor popula noua lume.)

   Mitologia popoarelor germanice este bogată şi provine cu prioritate din Peninsula Scandinavică. Izvoare de cunoaştere sunt folclorul şi etnografia, care îşi au rădăcinile în perioada neolitică.

    Copacul sacru este stejarul (Donar), iar Yggdrasil (frasinul uriaş) adăposteşte cele 9 lumi:

1) ASGARD - cetatea zeilor AESIR, creatorii lumii;

2) VANAHEIM - cetatea zeilor VANIR, zeii naturii şi ai fertilităţii;

3) ALFHEIM - lumea elfilor;

4) SVARTALFHEIM - lumea piticilor;

5) JOTUNHEIM - lumea giganţilor;

6) MUSPELHEIM - locul focului etern şi al giganţilor de foc;

7) HELHEIM - lumea morţilor;

8) NIFLHEIM - lumea de gheaţă;

9) MIDGARD - lumea oamenilor;

Pantheonul nordic cuprinde 3 grupuri de zeităţi:

* zeii AESIR – zeii suverani, cu caracter marţial, războinic. (ODIN, TYR, THOR);

* zeii VANIR – reprezentau fecunditatea, bogăţia, pacea, plăcerea. (NJORD, FREYR, FREYA);

    Aceste două “familii”de zei purtau în permanenţă război între ele, dar luptau împreună cu a treia “familie”:

* zeii JOTUN (JOTNAR) – giganţii (trolii, demonii), care erau de foc şi de gheaţă;

     Mai apar și alte entități: elfii, piticii, silfii şi silfidele, dar și fiinţe fabuloase, ca: FENRIS - lupul gigantic, JORMUNGAND - şarpele cosmic și veveriţa RATATOSK – o fiinţă “bună”.

      Zeii germani:
ODIN ( WOTHAN, WODAN, WODEN) – era zeul magiei,al cunoaşterii, al iniţierii şi al înţelepciunii oculte. Era stăpânul Walhallei şi avea puterea de a readuce morţii la viaţă, cu scopul de a afla taine de la ei (necromaţie). Este corespondentul zeului roman Mercur.
TYR ( ZIU, TIWAZ) – era zeul cerului, războiului, legilor şi al justiţiei. Era fiul lui Odin și se consideră a fi corespondentul lui Marte.

THOR ( DONAR) – era zeul tunetelor şi fulgerelor. Nu se despărţea de ciocanul său, Mjollnir. E considerat a fi corespondentul zeului roman Mercur.
BOLDAR (BALDUR) - fiul lui Odin, zeul luminii şi al binelui.

FRIGG - soţia lui Odin, zeiţa cerului, a mariajului şi a fidelităţii. Cunoştea destinul oamenilor şi al zeilor, dar îl ţinea   secret. Corespunde  zeiţei romane Hera.
NERTHUS - reprezenta fertilitatea pământului şi era adorată de agricultori.

FREYA - zeiţa cerului, a dragostei şi a iubirii, a fertilităţii, a frumuseţii, dar şi a războiului şi a magiei. Era corespondent pentru zeiţa romană Venus.
FREYR - fratele Freyei, era zeul fecundităţii, al ploii, al fertilităţii, al navigaţiei (avea un vapor magic), dar şi stăpânul elfilor. Era căsătorit cu giganta Gerda.
GERDA - soţia lui Freyr, era personificarea solului fertil.

LOKY -  aparţine familiei giganţilor, Jotnar, dar trăieşte alături de zeii Aesir. Este zeul magiei, întunericului şi focului. Nu era venerat de oameni.
Elfii şi piticii   nu erau zeităţi.
HEL -  zeiţa morţii, era jumătate vie, jumătate moartă.Conducea regatul morţilor, Helheim.

      Lumea morților nu era unitară, ca în alte religii. Era structurată pe 3 nivele:

1) VALHALLA ( WALHALLA, VALHOL) – lume destinată celor care mureau vitejeşte, în lupte. Morţii erau escortaţi până aici de Walkyrii. Valhalla era palatul lui Odin, avea 540 de uşi şi aici puteau mărşălui 800 de soldaţi, unul lângă celălalt. Aici se antrenau cei ajunşi, pentru a forma “Armata Sufletelor Vii”, devenind “einherjar”.

Walkyriile  erau divinităţi feminine minore, slujitoare ale lui Odin, care aveau misiunea să îi aleagă pe cei mai viteji eroi căzuţi în lupte şi să-i conducă în Valhalla. Cea mai cunoscută era Brunhilda.

2) HELHEIM – tărâmul destinat celor răpuşi de boală sau de bătrâneţe, era condus de zeiţa HEL.

3) Tărâmul pentru cei înecaţi era condus de zeiţa RAN, zeiţă a furtunilor, a apei şi soţia zeului mării, AEGIR, cel adorat şi temut de marinari. Împreună aveau 9 fete,  valurile.

     Popoarele germanice foloseau Runele în scriere și în prezicerea viitorului.