Evit să revăd bărbații care au făcut parte din viața mea. Dar s-a întâmplat, totuși, să mă aflu față în față cu câțiva pe care îi iubisem nespus și de care despărțirea a fost cumplită. Am constatat, de fiecare dată, că în timp ce ei vorbeau cu aprindere despre ce fusese între noi, eu încercam, în sinea mea, să găsesc măcar un motiv pentru care mă îndrăgostisem de ei. Măcar unul. Dar eram incapabilă să-l găsesc. Oare chiar îi iubisem cu adevărat? În fața mea se aflau niște străini... Unde pier iubirile noastre apuse? Unde? Sunt ele niște lecții karmice și-atât? Dispar pur și simplu, ca și cum nu au existat niciodată?
