Am rămas lângă cineva atât timp cât am simțit că sunt iubită și apreciată. Dar am oferit eu iubire și apreciere? Da. Și nu îmi pare rău, căci asta face parte din felul meu de-a fi, care se trage din felul în care am fost educată.
Dacă ai crescut iubit și apreciat și admirat pentru ceea ce ești, nu ai cum să nu oferi și tu, la rândul tău, toate astea.
Nu pot să nu mă întreb de ce scuza celor lângă care am ales să fiu era mereu: "îți spun destul alții că ești frumoasă, că ești deșteaptă, că ești..., de ce să îți mai spun eu?" Și asta a venit întotdeauna după un început frumos, cu iubire, respect și admirație. Cum de ce să mai îmi spui și tu? Păi tocmai tu trebuia să îmi spui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu