"E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte." LUCIAN BLAGA, 9 mai 1895

"În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine."- același BLAGA. Lucian BLAGA.

Mi se pare extraordinar modul în care descrie amprenta pe care-o lasă  inevitabil, în fiecare dintre noi, iubirea... Mai mare sau mai mică, ce contează? Urma rămâne ... Oare se poate spune că suntem o sumă a amprentelor tuturor iubirilor trecute, prezente și viitoare?

♥️125 de ani de LUMINĂ♥️

A fi VăRsĂtOr...A fi pentru cei mulţi...

Scriam, pe blogul "pierdut", demult, la ceas în care, deşi auzisem că sănătatea-i e şubredă, nu bănuiam că un accident stupid îl va transforma-n făptură de lumină, nemeritat de devreme; scriam, deci, că m-am apropiat de DÂNSUL şi-am învăţat să-l înţeleg, într-un moment de cumpănă al vieţii mele, când poezia "De ce-ai fi tristă?" mi-a şters spaima de-a mai adăuga un an, apoi încă unul, căci grăit-am că mă tem de Dumnezeu şi de prostia oamenilor, dar în egală măsură temu-mă şi de bătrâneţe...
L-am citit, mai apoi, cu nesaţ şi cu drag, plăcându-mi viersu-i simplu şi duios ce-mi dezvăluia fiecare zbatere a sufletului său...C-au fost poezii despre MAMĂ sau c-au fost poeme închinate IUBIRII, ŢĂRII, ROMÂNISMULUI sau micuţilor, toate-au reuşit să-mi smulgă un oftat, o lacrimă sau un zâmbet...
A fost un VĂRSĂTOR: iubitor de toţi şi de toate, dar dur cu cei făcători de rele...Un OM simplu, fragil...A fost doar o "iarbă", doar un "verde crud"...
***Mi s-a cerut nu o dată să motivez apartenenţa la social-democraţie...Dincolo de doctrină, mărturisesc că-mi pasă de cei din jurul meu...Sunt un VĂRSĂTOR şi eu...