Aseară mă gândeam la terapia prin scris pomenită de pesimistul Cioran... Mă gândeam şi la katharsis-ul lui Aristotel. Toţi scriem mult în ultima vreme, sau cel puţin aşa observ pe reţelele de socializare. Au dispărut aproape în totalitate postările cu pisicuţe şi citatele din gândirea celor care deveniseră un fel de "guru" naţionali.
Mă rog lui Dumnezeu să ieşim sănătoşi la cap după toate astea. Categoric nu vom mai fi la fel şi nu mă refer acum la schimbările economice. Acestea se vor aşeza într-un fel sau altul. Mă tem mai mult de stările noastre psihice şi sufleteşti.
Viaţa nu va mai fi la fel şi iarăşi mă simt ca-ntr-unul din scenariile atât de multor filme hollywoodiene ale ultimilor ani. Toate prezentau ceva ce mă îngrozea: panică, izolare, suspiciune, o viaţă dusă aproape exclusiv virtual, oameni depersonalizaţi, oameni incapabili să mai simtă ceva, nişte zombi la cheremul unor personaje diabolice... Apoi durere, isterie, revolte pe-o Terră pustiită... Mă mir că ni se lasă accesul liber la internet. Dar am promis că nu voi mai scrie nimic filtrat prin minte. Nu vreau să dau frâu liber niciunei teorii conspiraţioniste cu care am intrat în contact informativ.
Vreau şi mă rog să-mi întăresc credinţa.
Ca româncă, mă simt trădată, exact ca-n 2009... Sunt ţări care "mişcă-n frontul european"- în traducere liberă, au personalitate, luptă pentru popoarele lor. Noi, ca de obicei, strălucim prin muţenia reprezentantului nostru. Sunt ţări în care economia merge înainte, în timp ce noi am oprit aproape totul, rezumându-ne la a rămâne doar o piaţă de desfacere. Puţini au fost de-a lungul istoriei care şi-au permis să se ia de piept cu stăpânii. Cei mai mulţi au preferat obedienţa, sperând că astfel vor primi şi recunoştinţă. Dar şi aşa am fost călcaţi în picioare.
Este un subiect delicat.
Vreau şi mă rog să-mi întăresc credinţa.
Ca româncă, mă simt trădată, exact ca-n 2009... Sunt ţări care "mişcă-n frontul european"- în traducere liberă, au personalitate, luptă pentru popoarele lor. Noi, ca de obicei, strălucim prin muţenia reprezentantului nostru. Sunt ţări în care economia merge înainte, în timp ce noi am oprit aproape totul, rezumându-ne la a rămâne doar o piaţă de desfacere. Puţini au fost de-a lungul istoriei care şi-au permis să se ia de piept cu stăpânii. Cei mai mulţi au preferat obedienţa, sperând că astfel vor primi şi recunoştinţă. Dar şi aşa am fost călcaţi în picioare.
Este un subiect delicat.
