LA MULȚI ANI, MIRCEA GEOANĂ!

Am avantajul de-a nu fi făcut niciodată parte, în toți acești zece ani de implicare în politică, din nicio tabără, oricât de mică ar fi fost. M-am considerat a fi doar omul propriilor mele convingeri și-am căutat să îmi fac datoria cât mai bine. Am prins multe evenimente interne de-a lungul acestor ani...Multe m-au bucurat, multe m-au dezamăgit, dar nu e nici locul și nici timpul pentru răscolirea lor. Faptul c-am evitat să le abordez n-aș vrea să fie interpretat drept o necunoaștere, nici drept o lașitate și, în niciun caz, drept o incapacitate intelectuala...Pur și simplu sunt un membru disciplinat, atâta tot.
Am să mă rezum azi doar la a-mi aduce aminte de ziua președintelui Geoană...Cu greu mi-a câștigat aprecierea, căci nu mi-a fost ușor să accept în fruntea partidului pe altcineva decât pe cel pentru care am intrat: Adrian Năstase. Dar, fără să-mi dau seama cum și când, președintele Geoană m-a convins...Altfel n-aș fi fost în stare să mă implic cu atâta dăruire în campania electorală pentru prezidențiale.
Încă nu am puterea să mă refer la tot ce-am observat în decursul acelor luni. Pot doar să spun că am rămas cu un gust amar...
Fiind un om de și cu onoare, am ales să nu-i întorc cu vehemență sau în tăcere, spatele...
Aceeași atitudine am avut-o și față de Adrian Năstase, în 2004, și mai ales între anii 2005-2008...Am crezut cu tărie în puterea acestuia de-a reveni, în condițiile în care majoritatea îl considerau terminat din punct de vedere politic...Ca un paradox, unii îi stau acum alături...
Așadar, voi continua să-l respect pe cel care, timp de cinci ani, a condus partidul...Greșeli? Toți le facem...Important e să învățăm din ele. Mircea Geoană, însă, a adus un suflu nou...Ne-a adus o libertate de exprimare, ne-a scos dintr-o anume rigiditate...I s-a reproșat mereu lipsa de disciplină...Stați puțin! Să mă ierte Dumnezeu, dar majoritatea dintre noi facem politică din pură convingere, suntem oameni educați, inteligenți, n-avem nevoie de stăpâni care să ne dea ordine...Asta sper să nu uite niciun lider, prezent și viitor. Atâta timp cât va fi aproape de baza largă a partidului, neatinsă de interese și practici oculte, va fi apărat în fața oricăror trădări.
Ufff...Da...Ziceam că mă voi rezuma doar la a-l felicita pe președintele Mircea Geoană. Mă grăbesc s-o fac, lăsând deoparte orice alte gânduri...
Deci: LA MULȚI ANI!!! Încredere și speranță!!!

...

Ştirea că unul dintre foştii mei şefi îşi doreşte o intrare în rândurile "galbenilor" m-a blocat pur şi simplu...Dincolo de decepţiile suferite(care, în cea mai mare parte, i s-au datorat lui însuşi...), consider că nu are absolut nimic în comun cu liberalismul...
Desigur, n-ar fi primul caz, nici în partidul meu, nici în celelalte partide...Sunt prea decepţionată ca să comentez cameleonismul politic...Voi spune doar atât: este, poate, aspectul pe care-l dispreţuiesc cel mai mult!
* Dacă-l respect pe primarul Gh.C. este pentru că şi-a păstrat şi şi-a apărat convingerile.

Nu-i sunt fan, nu i-am fost niciodată şi nici nu-i voi fi, dar

nu sunt de acord cu astfel de "revolte"(mă refer la acel ou...)! Având în vedere că judeţul meu şi-a dorit să-"mbrace" haina portocalie, şi-a dorit cu disperare, ca pe-o "dovadă de superioritate" vis-a-vis de alte judeţe din ţară, consider gestul de ieri ca fiind o ruşine şi o pată pe obrazul nostru, mai ales că a dovedit şi laşitate...Cu siguranţă că acel "revoltat" s-a numărat printre cei mai vehemenţi votanţi portocalii.

14 iulie 1958 : Mircea Dan GEOANĂ *** LA MULŢI ANI!***

În ciuda tuturor eforturilor "galbene" de-a induce, din ce în ce mai insistent(dovedind, astfel, că timpul nu le este aliat şi tocmai de aici riscul de-a greşi este foarte mare),în mentalul colectiv, că al lor candidat (un om onorabil, de altfel) va fi învingătorul din toamnă(mă refer aici la toate site-urile aşa-zis "apolitice", unde metoda patentată de Cristian B., în 2004,se aplică din nou,de dinainte de europarlamentare, cu iluzia că va mai "ţine"...),este deja o certitudine că MIRCEA DAN GEOANĂ este cel care va intra în lupta directă cu actualul preşedinte...Şi, nu numai atât: VA ÎNVINGE!

"Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi!"***VERGILIUS



LA MULŢI ANI, domnule PREŞEDINTE!

Born RED(2)

Din nefericire, strategia aceasta de tip agresiv, suprapusă peste "educaţia" de tip nou, post-decembrist, dar şi peste o stare de revoltă indusă treptat, dar insistent, atât prin mass-media cât şi prin vocile "curate" şi "justiţiare", au umplut sufletele unor români de ură, de răzbunare, iar în sufletele altora au semănat îndoiala...Cu toţii ţinem încă minte faimoasele sloganuri, gen: "îi tragem în ţepe", "nu pot ei fura, cât putem noi vota", "să trăim bine", etc...Oameni buni, vă spun şi vouă ce-am spus şi ce spun de cinci ani încoace: sunt om de şi cu onoare! Fac politică din convingere şi fără nici cea mai mică dorinţă de parvenire! Niciodată, dar NICIODATĂ, la vreuna din întâlnirile noastre de partid, n-am fost îndemnaţi sau sfătuiţi, sau obligaţi să FURĂM VOTURI, în secţiile de votare! NICIODATĂ nu ni s-a cerut ca prin jigniri sau acuze nefondate să ne impunem supremaţia politică în faţa rivalilor noştri! Dimpotrivă, ni s-a cerut să fim echilibraţi, serioşi, decenţi şi să vorbim doar despre realizările noastre.
Dar efectul "bulgărelui de zăpadă" nu mai putea fi oprit...Isteria unora atinsese cote de neimaginat, înainte de bătălia finală pentru preşedinţie...Ca o rană, încă necicatrizată: n-am înţeles de ce s-a tăcut, atunci...Ce motive l-au oprit pe cel de dragul căruia alesesem social-democraţia, să tacă şi să accepte acuzaţii care, precum se ştie, nici acum nu s-au dovedit a fi reale, în ciuda tuturor "zbaterilor"...
Şi-aşa ne-am trezit...în ŢEAPĂ!!! Cu toţii, chiar şi cei care nu ne dorisem asta...
Constat că divagaţia mea începe să capete "proporţii"...Aş râde, dar n-ar fi râsul meu, precum bine spunea "bădia"(mai ţineţi minte? "Râzi tu, râzi tu, Harap-Alb, dar nu-i râsul tău...").
Revin la începuturile mele de "bloggeriţă"...Timide, şi nu din nepricepere-n a mânui condeiul, dar corecte şi tranşante încă de la început:"sunt pesedistă!!!"...Da, nu neg că am "oareşce" teribilism în mine...Sunt un Vărsător, doar, şi unul extrem de ambiţios!
Prieteni virtuali? Cititori? Cred că am avut, judecând după numărul de vizitatori...Îmi place să cred că nu doar zâmbetul meu frumos şi claia de păr blond i-au determinat să poposească printre scrierile mele...Am dorit decenţă şi-am primit-o...În afara câtorva "muieri" frustrate, disperate în a-mi găsi "călcâiul lui Achilae"(ca-n viaţă, de altfel), nu mă plâng. N-am sămânţă de mitomanie în mine, aşa că n-am să spun că mi-am făcut adepţi...În timp, însă, simplul fapt că nu m-a înjurat nimeni, deşi trecuseră câteva momente electorale, mi-a întărit convingerea că, în toamna lui 2008, EL nu va mai putea deturna ceea ce noi puteam vota! Şi-aşa a fost...
Time out!

Born RED(1)...că tot veni vorba...

De doi ani încoace, recunosc că am ales ŞI calea aceasta pentru a interacţiona cu cei din jurul meu. Cum s-a-ntâmplat? Mda...Am pus mult suflet, ca şi acum, şi ca-ntotdeauna, de altfel, în campania din toamna lui 2004... Am simţit, însă, că ceva NE lipseşte...Dincolo de tupeu, pe care, sincer, n-o să-l avem niciodată. Spun asta fără regret; spun asta cu mândrie!
Abia după ce-am fost...înfrânţi(dacă se poate numi înfrângere deturnarea rezultatului alegerilor de-atunci), am realizat că nu e suficient să fii printre oameni, să-i asculţi, să le explici, să încerci să-i ajuţi...Strategia aceasta- da, prinde în faţa acelui electorat atât de hulit şi de dispreţuit de "unii", catalogat a fi "mediocru" din toate punctele de vedere, "provenind din mediul rural şi având o medie de vârstă ridicată"...Faţă de ceilalţi, însă, locuitori ai urbei şi, automat, şi "intelectuali"(şi asupra acestui aspect prefer să mă abţin...), se impunea o cu totul altă abordare. Care? Cum? Ce anume-i făcea să strâmbe din nas, în cel mai fericit caz, atunci când spuneam că sunt social-democrată? Ce anume-i făcea, pe prietenii mei chiar, să mă ia peste picior, aruncându-mi vorbe de genul: "eşti în partidul hoţilor, corupţilor, comuniştilor, etc.", deşi nu eram şi nu sunt nici hoaţă, nici coruptă, nici comunistă...?
Mi-am amintit, mai apoi, de sms-urile şi de E-mail-urile cu conţinut provocator, şi iarăşi mă exprim elegant, primite de mine, de prietenii mei, de cunoscuţii mei, de oamenii cu care relaţionam sporadic...Cu siguranţă primite de mulţi dintre românii care-au dorit într-atât de mult "schimbarea= linşarea" pesedeilor comunişti! Dar dacă eu am râs, considerându-le a fi glume proaste, câţi, oare, le-or fi dat crezare şi le-or fi trimis mai departe, ca-n vremurile de clandestinitate comunistă, în care şoptitul îndemn "Citeşte şi dă mai departe!" stârnea fiori tuturor "oropsiţilor soartei"?

2 iulie...

Celui mai bun MINISTRU, CRISTIAN DIACONESCU, LA MULŢI ANI!!!

WhY NOT, în cuvinte simple...

Cum aş putea să spun că nu îmi place, când de atâtea ori am scris despre el pe celălalt blog? Dintotdeauna a fost unul dintre cei "aparte" în partidul meu...hâtru, extrem de inteligent, nonconformist...În fond, exact tipul de personalitate preferat de mine, căci aşa sunt şi eu...Nu neg că nu mă mai gândesc la ce traiect ar fi avut partidul meu, cu el în frunte...Va rămâne mereu un semn de întrebare, însă.

Nu ştiu dacă ar fi avut acelaşi succes în competiţia pentru Bucureşti, dacă nu alegea să plece din partid, pe fondul unui conflict major cu un personaj extrem de controversat...Dar a învins! L-a învins, total previzibil, pe bihorean şi m-am bucurat enorm, pentru că am considerat că, în sfârşit, i se făcuse dreptate! Anul 2000 nu a reprezentat un eşec pentru el, ci o trădare.

Şi a trecut un an...Un an pentru bucureşteni...Bine? Rău? Numai ei sunt în măsură să o spună.

În ultima vreme, însă, se lansează tot felul de speculaţii..."candidează O."/ "nu candidează"...Aiurea! Într-adevăr, cei mai mulţi români sunt sătui până peste cap de giumbuşlucurile actualului. Credeţi că vor dori înlocuirea lui cu cineva asemănător, chiar dacă e un tip rasat? Credeţi că povestea din 2004 se mai poate repeta şi că românii vor fi dornici s-o mai creadă? După părerea mea, nu! Sunt convinsă că nici Domnul Doctor nu crede că norocul mai poate fi forţat o dată. Şi-atunci cui folosesc toate-acestea? This is the question...

Îi voi purta acelaşi MARE RESPECT şi-l voi privi cu aceeaşi simpatie. Îi doresc să-şi ducă promisiunile până la capăt, chiar dacă nu are o viaţă uşoară, dar era conştient de asta.

Prin urmare, MIRCEA GEOANĂ va intra cu certitudine în turul doi şi nu numai atât: VA ÎNVINGE!!!

P.S. Nu ştiu cine şi ce votează în sondajul meu...Pot constata, însă, că reprezentanţii partidului meu sunt cei mai buni, ca-ntotdeauna!

22.iunie - HaPpY BiRThDaY, My PrEsiDeNt!

Mi-aduc atât de bine-aminte ziua-n care, la TV, urmăream declaraţiile unui superb Ministru de Externe, deşi au trecut atâţia ani de-atunci! De ce spun superb? Nu mă refer doar la statura-i impozantă şi la farmecu-i evident...Mă refer şi la eleganţa exprimării sale, care denota o mare cultură şi-o educaţie solidă- două dintre atributele unui mare caracter, de la care n-am făcut niciodată rabat!

Am stat zece ani departe de viaţa politică, exercitându-mi, totuşi, dreptul de cetăţean. Culmea e că de la bun început am votat stânga, nedorind să mă alătur unor foşti colegi de facultate sau unui fost profesor care, după ani în care excesul lor de zel în munca de "lămurire comunistă" mă scosese din minţi, trecuseră cu arme şi muniţii de partea cealaltă, fără pic de ruşine, cu un şi mai mare zel, crezând că nimeni, niciodată, nu-şi va mai aminti de perioada lor "roşie".

Am ales, aşadar, social-democraţia, în ianuarie 2000, dintr-un mare respect faţă de doi oameni deosebiţi, dintre care unul este... Nu ştiu dacă a mai existat un alt om politic, cu excepţia Domnului Preşedinte Ion ILIESCU, atât de lovit, şi din toate părţile...Numărul duşmanilor este o măsură directă a propriei tale valori, aproape întotdeauna, iar prietenii care te lovesc mai dur decât duşmanii...Da! Asta e o lecţie de viaţă, pe care cu toţii o primim!

În ceea ce mă priveşte, am crezut în puterea lui de-a reveni, ceea ce s-a şi întâmplat! Continui să cred că nu şi-a spus ultimul cuvânt în prima ligă a politicii româneşti, că va reuşi să depăşească toate obstacolele şi că va fi din nou ce-a fost,"şi mai mult de-atât!"***LA MULŢI ANI, my President!***

Şi aşa va fi!

În cadrul PES, venim cu un atu puternic, acela de învingător, în condiţiile în care, în Europa, dreapta este într-un real avantaj numeric...Prin urmare, PSD poate obţine sprijinul necesar susţinerii unui comisar european, într-un domeniu important.

Duminica "surzilor"...

Sunt convinsă că am fi avut câştig de cauză şi în cazul unei prezenţe mai numeroase la vot. Am prezentat cea mai bună echipă, doar. Totuşi, duminica asta n-am mai văzut cozi în faţa secţiilor de votare. Indiferenţă? Refuzul de-a fi..."complice"(nouă "ipostază", pare-se)? Câţi, oare, dintre cei care se-mpăunează că n-au avut cu cine să voteze chiar au avut răbdarea să parcurgă listele propuse de către partidele competitoare? Chiar n-au avut cu cine să voteze? De ce? Doar pentru că aparţineau celor trei roze sau săgeţii albastre? În afara ţării fiecare dintre ei este dator să apere interesele noastre, aşa că acolo, la Bruxelles...ar fi fost DOAR români! Nu vreau să mă gândesc la..."excepţii".
Prin urmare, eu cred că refuzul de-a-ţi exercita un drept constituţional, pretextând motive puerile, nu denotă nimic altceva decât laşitate. Iar dacă după ce i-ai lăsat pe alţii să decidă şi pentru tine te-apuci să-ţi manifeşti zgomotos şi nemulţumirea de-a nu se-ntâmpla ceea ce tu vrei, atunci...atunci...laşitatea ta devine obrăznicie fără margini...
Atâţia "surzi" au existat duminică! A fost alegerea lor...

Să crezi în steaua ta...