Born RED(2)

Din nefericire, strategia aceasta de tip agresiv, suprapusă peste "educaţia" de tip nou, post-decembrist, dar şi peste o stare de revoltă indusă treptat, dar insistent, atât prin mass-media cât şi prin vocile "curate" şi "justiţiare", au umplut sufletele unor români de ură, de răzbunare, iar în sufletele altora au semănat îndoiala...Cu toţii ţinem încă minte faimoasele sloganuri, gen: "îi tragem în ţepe", "nu pot ei fura, cât putem noi vota", "să trăim bine", etc...Oameni buni, vă spun şi vouă ce-am spus şi ce spun de cinci ani încoace: sunt om de şi cu onoare! Fac politică din convingere şi fără nici cea mai mică dorinţă de parvenire! Niciodată, dar NICIODATĂ, la vreuna din întâlnirile noastre de partid, n-am fost îndemnaţi sau sfătuiţi, sau obligaţi să FURĂM VOTURI, în secţiile de votare! NICIODATĂ nu ni s-a cerut ca prin jigniri sau acuze nefondate să ne impunem supremaţia politică în faţa rivalilor noştri! Dimpotrivă, ni s-a cerut să fim echilibraţi, serioşi, decenţi şi să vorbim doar despre realizările noastre.
Dar efectul "bulgărelui de zăpadă" nu mai putea fi oprit...Isteria unora atinsese cote de neimaginat, înainte de bătălia finală pentru preşedinţie...Ca o rană, încă necicatrizată: n-am înţeles de ce s-a tăcut, atunci...Ce motive l-au oprit pe cel de dragul căruia alesesem social-democraţia, să tacă şi să accepte acuzaţii care, precum se ştie, nici acum nu s-au dovedit a fi reale, în ciuda tuturor "zbaterilor"...
Şi-aşa ne-am trezit...în ŢEAPĂ!!! Cu toţii, chiar şi cei care nu ne dorisem asta...
Constat că divagaţia mea începe să capete "proporţii"...Aş râde, dar n-ar fi râsul meu, precum bine spunea "bădia"(mai ţineţi minte? "Râzi tu, râzi tu, Harap-Alb, dar nu-i râsul tău...").
Revin la începuturile mele de "bloggeriţă"...Timide, şi nu din nepricepere-n a mânui condeiul, dar corecte şi tranşante încă de la început:"sunt pesedistă!!!"...Da, nu neg că am "oareşce" teribilism în mine...Sunt un Vărsător, doar, şi unul extrem de ambiţios!
Prieteni virtuali? Cititori? Cred că am avut, judecând după numărul de vizitatori...Îmi place să cred că nu doar zâmbetul meu frumos şi claia de păr blond i-au determinat să poposească printre scrierile mele...Am dorit decenţă şi-am primit-o...În afara câtorva "muieri" frustrate, disperate în a-mi găsi "călcâiul lui Achilae"(ca-n viaţă, de altfel), nu mă plâng. N-am sămânţă de mitomanie în mine, aşa că n-am să spun că mi-am făcut adepţi...În timp, însă, simplul fapt că nu m-a înjurat nimeni, deşi trecuseră câteva momente electorale, mi-a întărit convingerea că, în toamna lui 2008, EL nu va mai putea deturna ceea ce noi puteam vota! Şi-aşa a fost...
Time out!