Stare...

Mă tot gândesc la o chestie: sunt vorbe care ţi se spun, aceleaşi vorbe, la două decenii diferenţă... Reacţiile tale sunt altele, însă, căci timpul înţelepţeşte inevitabil. Dar sunt şi vorbe noi care te năucesc pur şi simplu. Da, admit că acum sunt năucă, năucită... oricum, numai înţeleaptă nu. Într-un minut, cred, am avut stări diferite: un râs puternic, dar mi s-a spus că nu e glumă; o revoltă, la fel de puternică; un plâns... Apoi, inevitabil, teama : "Dacă va fi aşa?"
-----------------
Dar pentru că azi e 3 noiembrie, nu pot rezista tentaţiei de-a ataşa un chip desprins cu siguranţă dintr-o altă "eră".