"M-am aplecat să te sărut,
Dar miroseai a praf de puşcă
Şi-am luat un drepţi ca de recrut,
Cu palma-ntinsă pe vipuşcă..."
Ce de amintiri am din vremurile-n care purtam uniforma verde kaki! De ce să mint? Mi-a stat tare bine. Eram, însă, departe de-a fi disciplinată... Dar era cineva, între terişti, disciplinat? Din câte ştiu eu, nu, dar tocmai în asta constă farmecul. N-am să vorbesc despre exerciţiile de tragere, nici despre lungile ore de teorie. Nu am cum s-o fac, public. Tot ce pot să spun acum e că voi fi gata întotdeauna să-mi respect jurământul. Iar cântece? Ştiu multe şi le cânt şi-acum la fel de entuziast.
"Acum te las, iubita mea,
Prin altă emisferă,
Şi-n loc de inimă aş vrea
Să am o mitralieră.
Şi dacă viaţa-i ca o carte,
La mine-i gata cartea,
Hei, băieţi, în astă noapte
Eu mă cunun cu moartea...
Am venit, dar plec înapoi,
Stă războiul între noi.
Te iubesc, dar plec înapoi,
C-aşa-i datul la război..."
Cinste ţie, ostaş român!
Am venit, dar plec înapoi,
Stă războiul între noi.
Te iubesc, dar plec înapoi,
C-aşa-i datul la război..."
Cinste ţie, ostaş român!
