Nu, nu am făcut o fixaţie

din punctarea aspectelor nepotrivite din comportamentul unui tip pe care l-am votat. Numai el are obsesii, de la PSD până la anticipate. Acum are alta: pericolul maghiar... Oooffff... Mi-am exprimat părerea despre "Trianon 100", un proiect al guvernului Viktor Orban, lansat de multă vreme şi deloc în secret. E problema lor neconsolarea. Problema noastră era "România 100", proiect deloc interesant pentru KWY. Era în an prelectoral şi n-avea vreme pentru asta. El are obsesiile lui. Are mult timp liber, înseamnă... Mi-ar plăcea, fireşte, să-l folosească constructiv, că tot e un termen la modă. Care va fi concret viaţa noastră după "marele război împotriva covid 19"? Un licăr firav de speranţă trebuie argumentat, căci toate trec prin stomac...

Mi-ar plăcea să pot vorbi şi despre o educaţie online într-o Românie reală. Nu pot s-o fac, însă, şi nu din laşitate, ci din cauza durerii pe care o simt. Mă străduiesc, chiar mă străduiesc să fac ceva UMAN cu copiii mei, care au vârste de 6-7 ani. Ceva UMAN, spun, căci zâmbetele lor nu mai sunt cum au fost acum două luni. Îi cunosc şi mă doare cumplit.

Nu pricep

cui folosesc isteriile prezidențiale... Lui? Poate, căci nouă, categoric nu. Suntem şi aşa fragili emoţional. Ne-a certat arătându-ne degetul, apoi a încercat să ne mângâie colegial pe creştete... Nu e constant în nimic.

Nu încape comparația cu Vadim. Diferența de cultură e uriașă, uriaşă! În plus, Vadim jongla cu limba română, indiferent ce parte din vocabularul acesteia folosea.

Desigur, eu privesc din perspectiva celor care nu şi-au făcut din KWY un idol în viaţă. Vadim, pentru mine, contează strict din punct de vedere literar. Nu a avut anvergura altora, nici vorbă, dar aparţine literaturii române. Politic vorbind, nu a prezentat niciodată o opţiune. Dar era şi va rămâne unic, era credibil, era din peisaj. Ceea ce, tot politic vorbind, nu pot afirma despre KWY. Pe care l-am votat, totuşi... M-am fentat ca mulţi alţii, dar nu mai contează acum. Vor trece cumva cei patru ani rămaşi. 

Nu ştiu ce i-aş recomanda lui KWY... Îmi vine greu să cred că este genul care ascultă vreun sfat. E impulsiv, reacţionează la cald. Pentru un om obişnuit, e tolerabil. Dar el nu e un om obişnuit. El a fost ales ca să-şi asume un rol, ceea ce încă mai sper s-o facă. Nu-mi doresc un despot, nici măcar unul luminat, ceea ce nu e cazul aici. Îmi doresc un om cu viziune, ceea ce iarăşi nu e cazul. Îmi doresc un om stăpân pe nervii săi, indiferent de situaţie. De asta l-am ales, mă săturasem de ieşirile predecesorului său. Spre deosebire de perioada 2004 - 2014, KWY s-ar putea să prindă şi situaţii mai complicate, la nivel mondial vorbind. Ce va face cu vieţile noastre atunci? Regii României au dovedit multă înţelepciune acum un veac. În fine.

Dacă tăcea, filozof rămânea! Dar, semper idem...

Spicuiri dintr-un luuuuung și adormitor discurs citit: "peroadă, sezoner, trebe, materal, corciție"...

Și cireașa de pe tort: "MENIGMĂNT"!

__________

Chiar nu știu de ce se-ncăpățânează prezidentul nostru în a se adresa națiunii... Vorbărie goală și presărată cu agramatisme. Încercări zadarnice de-a-și arăta empatia față de cei cărora le-a închis viețile pe termen nelimitat.
________

"Errare humanum est sed perseverare diabolicum." 

Normal că-s tristă...

Varianta alb-negru exprimă mai bine ceea ce simt, după aproape două luni de  izolare impusă.

Cel mai tare, însă, mă doare faptul că mi-e dor de copii, de școală, de toată viața mea de dinainte. 😥

Remember Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922 - 2002)

"Întrebarea este dacă marea cultură este tot atât de neputincioasă ca și democrația autentică. 

Suntem cu mult prea sensibilizați de răfuielile meschine ale tuturor veleitarilor literari care-și cumpără genialitatea postișă de la chioșcul de ziare din colț. Într-o epocă invadată de V.I.P.-uri – de tot soiul – care nu sunt decât surogatul efemer al personalității, dar care “înghit” cu lăcomie înspăimântătoare toate resursele ce s-ar cuveni culturii adevărate – este bine, este chiar necesar ca gura falselor valori să fie redusă la tăcere. Întrebarea este dacă marea cultură este tot atât de neputincioasă ca și democrația autentică să-și producă anticorpii trebuincioși pentru a lupta împotriva sub-culturii care o infectează zi de zi.”

(fragment din ultimul său interviu - "Adevărul literar și artistic", 2001)