"Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe..."*MiRcEa ELiAdE(1907-1986)
luni, ianuarie 18, 2016
joi, ianuarie 14, 2016
15 ianuarie - Ziua Culturii Naţionale
Un mare poet saluta astfel apariţia lui Mihai Eminescu în literatura română a vremurilor:
"E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu-atât mai bine ţării
Şi lui cu-atât mai bine.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus..."
Poetul era Vasile Alecsandri.
Da. Eminescu a cântat dragostea, dorul şi jalea acestui neam mai bine ca nimeni altul... A spart tiparele scrierii şi chiar pe cele ale gândirii într-un mod ireversibil pentru un popor care, la vremea lansării lui, avea puţin peste patru secole de scriere în limba română.
"E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu-atât mai bine ţării
Şi lui cu-atât mai bine.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus..."
Poetul era Vasile Alecsandri.
Da. Eminescu a cântat dragostea, dorul şi jalea acestui neam mai bine ca nimeni altul... A spart tiparele scrierii şi chiar pe cele ale gândirii într-un mod ireversibil pentru un popor care, la vremea lansării lui, avea puţin peste patru secole de scriere în limba română.
marți, decembrie 29, 2015
Un gând către Regina cu părul de foc, BOUDICA...
M-am întrebat, după ce am văzut filmul, dacă Boudica a fost doar o regină barbară care, prin
masacre fără discernământ – conform descrierilor învingătorilor- , s-a opus marii
puteri civilizatoare, sau a fost doar o iubitoare a pământului şi a neamului
său… Poate că revolta Boudicăi nu a lasat în urmă consecinţe politice importante, dar amprenta
ei asupra mentalului colectiv este semnificativă: în definitiv, nu Suetonius este
cel care are astăzi statuie la piciorul podului Westminster... Şi iată cum întrebarea mea lăuntrică şi-a aflat răspunsul.
Oftez... Noi, probabil singurii din Europa, ne ţinem învingătorii la loc de cinste...
P.S.
Numele provine din cuvântul celtic bouda = victorie. Mai este
cunoscută şi sub numele : Boadicea,
Voadicea, Boodicia, Bunduica, Buddug sau
chiar Bunduca. Tacitus a numit-o
"Boudicca" şi aceasta, de fapt, este singura redare contemporană a
numelui, care a ajuns până la
noi. Conform dovezilor filologice, se pare că ortografia corectă era
"Boudica", ceea ce-i apropie numele de un
număr de cuvinte celte care denumesc “Victoria”.
P.P.S.
Se cuvine să reamintesc faptul că în toate
societăţile aşa-zise barbare
(civilizaţia era considerată a fi apanajul strict al grecilor, şi mai apoi al
romanilor), femeile se bucurau de drepturi egale cu bărbaţii lor. Un fapt demn
de laudă, cu atât mai mult, cu cât femeile europene au trebuit, mai apoi,
s-aştepte zorii secolului XX pentru a-şi recâştiga nişte drepturi de care
înaintaşele lor barbare se
bucuraseră din plin…
sâmbătă, martie 21, 2015
21 martie - Ziua internaţională a poeziei
"Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este
declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a
faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din
întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea
culturii și spiritualității universale." (Wikipedia)
Cu drag îl voi pomeni azi pe unul dintre poeţii sufletului meu şi cum aş putea s-o fac mai bine decât printr-o poezie de-a sa?
Ce frumoasă eşti - ADRIAN PĂUNESCU
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
Cu drag îl voi pomeni azi pe unul dintre poeţii sufletului meu şi cum aş putea s-o fac mai bine decât printr-o poezie de-a sa?
Ce frumoasă eşti - ADRIAN PĂUNESCU
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)