Un mare poet saluta astfel apariţia lui Mihai Eminescu în literatura română a vremurilor:
"E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu-atât mai bine ţării
Şi lui cu-atât mai bine.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus..."
Poetul era Vasile Alecsandri.
Da. Eminescu a cântat dragostea, dorul şi jalea acestui neam mai bine ca nimeni altul... A spart tiparele scrierii şi chiar pe cele ale gândirii într-un mod ireversibil pentru un popor care, la vremea lansării lui, avea puţin peste patru secole de scriere în limba română.