Nu contează cât de lung mi-e părul...

sunt aceeaşi...

To my Mom

Cea mai frumoasă baladă rock, pentru cea mai frumoasă mamă din lume: mama mea ! Îi mulţumesc pentru că exist, pentru că mă iubeşte aşa cum sunt, pentru că mi-a suportat cu stoicism anii în care purtam geci negre de piele cu ţinte, unghii lungi şi negre şi-un singur cercel în ureche, posterele cu Steaua şi Ştefan Iovan, iubirea pentru Gabi Cotabiţă (singurul căruia îi ştiu toate cântecele)  şi, mai ales, starea de permanentă rebeliune...Vremurile de rockeriţă s-au dus, posterele şi fotografiile lui Ştefan Iovan şi ale lui Gabi au dispărut şi ele, dragostea pentru Steaua şi-a mai pierdut din patimă... Starea de rebeliune? Aici recunosc că... dar numai cu cauză, LOL !

Buy me a Rose... A Yellow Rose...

Bijuteriile, hainele, poşetele şi parfumurile scumpe nu pot înlocui pe nimeni...

Scriam aici, mai pe la-nceputuri, că singurele cadouri cu-adevărat pe placul inimii mele au fost un mic purceluş de Guineea, Mali (botezat prin reunirea celor două nume ale mele), primit într-un Ajun de Crăciun şi pe care l-am vegheat toată noaptea, şi buchetele cu 13 trandafiri galbeni. 

Din păcate, bărbaţii înţeleg întotdeauna prea târziu că ceea ce lor li se părea a fi extrem de complicat, era de fapt atât de simplu...  

He works hard to give her all He thinks she needs
Three car garage
Her own credit card
He pulls in late to wake her up
with a kiss goodnight
If he could only read her mind
She'd say:
Buy me a rose
Call me from work
Open a door for me,
http://Versuri.ro/w/feeikd
What would it hurt?
Show me you love me by the look in your eyes
These are the little things
I need the most in my life

Now the days have gone
Two years of feeling all alone
She can't help but wonder what

He works hard to give her all He thinks she needs
Three car garage
Her own credit card
He pulls in late to wake her up
with a kiss goodnight
If he could only read her mind
She'd say:
Buy me a rose
Call me from work
Open a door for me,
http://Versuri.ro/w/feeikd
What would it hurt?
Show me you love me by the look in your eyes
These are the little things
I need the most in my life

Now the days have gone
Two years of feeling all alone
She can't help but wonder what

"Buy me a rose
Call me from work
Open a door for me,
What would it hurt?
Show me you love me by the look in your eyes
These are the little things 
I need the most in my life..."

He works hard to give her all He thinks she needs
Three car garage
Her own credit card
He pulls in late to wake her up
with a kiss goodnight
If he could only read her mind
She'd say:
http://Versuri.ro/w/feeikd
Buy me a rose
Call me from work
Open a door for me,
What would it hurt?
Show me you love me by the look in your eyes
These are the little things
I need the most in my lif

" Lucrul ce mai puternic este necesitatea, căci ea stăpâneşte totul..."

Ador postările lui Theodor Paleologu! Cultură, adesea la paroxism. Marea mea tristeţe este că nu pot participa la cursurile pe care le organizează periodic. Tot ce pot face e să caut, în bibliotecă sau pe net, cărţile pe care le recomandă şi să le parcurg. La ce-mi foloseşte? O, Doamne! La întregirea Eu-lui... Azi recomanda "Amintiri despre Socrate" - Xenofon. N-am găsit-o. :( Am găsit, în schimb, "Filosofia greacă în texte alese"... Cu siguranţă că lectura îmi va ridica moralul, nu doar... Ştiu că spuneam că mi se reproşează adesea aplecarea spre cugetare, dar niciodată n-a fost în defavoarea altor părţi din mine. 

Şi-acum, ceva cu-adevărat special: "Dintre toate câte există, Divinitatea este cea mai veche, căci ea este nenăscută. Universul, cea mai frumoasă podoabă, căci este opera Divinităţii. Cel mai mare este Spaţiul, căci el aleargă peste tot, cuprinde totul. Lucrul cel mai rapid este Gândul, căci el aleargă peste tot. Lucrul cel mai puternic este Necesitatea, căci ea stăpâneşte totul. Cel mai înţelept lucru este Timpul, căci el dă la iveală totul." Da, ar fi fost păcat să-l asociez pe Thales doar cu celebra lui teoremă.Grecii antici au ştiut, o, Doamne, atât de bine să dea substanţă paideiei ! Nu degeaba spunea Goethe că „Dintre toate popoarele lumii, poporul grec a visat visul vieţii cel mai frumos.”

Dintr

Tears

Vineri, 4 martie, a fost Baba mea... Nu una aleasă, ci una impusă de Destin (1+3=4, 13 fiind data mea de naştere). A plouat cu găleata în Timişoara încă de la primele ore ale dimineţii şi, superstiţioasă fiind din fire, am plecat spre serviciu cu inima strânsă. Ştiam ce se zice, anume că aşa cum e vremea-n ziua Babei tale, aşa-ţi va fi tot anul. Mă-ntrebam de ce, căci toate începuseră să fie bine pentru mine, după o perioadă mai puţin fastă. M-a obsedat interogaţia lui Blaga întreaga zi : "Vei plânge mult ori vei zâmbi?" , dar am încercat să-mi umplu gândurile cu altceva. Cu Eurovision, cu talk-show-urile politice ale serii, cu... cu orice altceva care m-ar fi putut smulge din frământarea lăuntrică.

Dar ieri, dis-de-dimineaţă, vestea a căzut implacabil... Voi plânge mult? Cu siguranţă că da, căci e curios cum Destinul te leagă pe viaţă şi, poate, dincolo de ea, de anumiţi oameni, indiferent dacă drumurile lumeşti vi se despart la un moment dat...