Dezamăgire

Unul din vechii mei prieteni virtuali mi-a lansat acum o săptămână o provocare pe fb: timp de câteva zile urma să postez câte o carte și să provoc câte un prieten să facă același lucru. 

Am ales cărți bune, dar nu în genul celor care mă preocupă în ultimul timp. Dar, spre stupoarea mea, puțini dintre prietenii mei au acceptat provocarea de-a posta ceva despre cartea lor favorită. 

Justificările au fost care mai de care mai copilărești și m-am făcut că le cred. Esența e una singură: din ce în ce mai puțini citesc și cumplit de puțini își asumă public asta. 

Buzura scria că dușmanii cărților sunt apa, focul și propriul lor conținut... Dar scria asta într-un roman apărut în vremea de "tristă amintire". Dușmanii cărților suntem noi, oamenii... Prin rușinea noastră de-a ne asuma așa cum suntem, dacă suntem. 

Aut schola vel pereat mundus...

In nomine odio s-au întâmplat multe de-a lungul istoriei... 

Prostia la putere!

Doamne, chiar nu știu cu ce-am păcătuit ca popor de n-avem un cap limpede și instruit... 

Că tot se poartă...EDUCAŢIA...

Mi-a plăcut foarte mult:
"Marea nedreptate nu porneşte de la oamenii obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educaţie greşită."
*** PLATON, despre NERO...

 

S-a dus...

S-a dus în Lumea îngerilor...Am plâns. Îmi plăcea Tatiana...Avea o voce pe care n-o puteam asculta făr-a simţi, sub gene, "cum o lacrimă-mi învie"..."Vina" ei, în ochii multora, care încă mai cred că aruncând cu noroi într-un POET, în CEL MAI MARE POET ROMÂN ÎN VIAŢĂ, îşi pot ascunde urmele adânci ale trecutului, "vina" ei, deci, nu era alta decât aceea că alesese să-i cânte, în continuare, plânsul pentru durerile acestei lumi...
N-a cântat nici despre sex, nici despre lovele sau merţanuri...Prin urmare, n-a avut loc în emisiunile televiziunilor noastre...Sau, dacă l-a avut, a fost strâmt, prea strâmt. N-a avut loc, aşa cum mulţi artişti adevăraţi nu au. Muzica ei şi-a lor nu e comercială...Sunt prea îmbrăcaţi şi fac notă discordantă printre fătucile dezgolite, nu numai de haine, ci şi de voce, ca să nu mai vorbesc de demnitate.
Şi s-a dus...S-a dus...Încet, în tăcere şi-n demnitate, adică aşa cum a trăit. Şi cu siguranţă că se vor mai duce şi alţii, tot ca să le cânte îngerilor...
Să-ţi găseşti liniştea, TATIANA!
********************************************************************
Ne transformăm, încet-încet, într-o naţiune vulgară...Mă tem...
********************************************************************
Versuri: Andrei...Andrei PĂUNESCU!

Amintiri(2)

Am părăsit, aşadar, "haicinciul", cu o percepţie total schimbată asupra realităţii...înconjurătoare.
Am profitat de-o invitaţie pe 360...Asemănător loc, dar diferit, totuşi. Am încercat, timp de aproape doi ani, să mă prezint aşa cum sunt: social-democrata din convingere, deasupra oricăror interese de ascensiune, iubitoarea de cultură românească, dascălul devotat micului sat în care-şi desfăşoară activitatea şi încăpăţânat în a rămâne acolo, spre siderarea multora...
Spre marea mea bucurie, am legat câteva amiciţii virtuale, care-au rezistat în timp, amiciţii pe care, la sfârşitul 360-ului, le-am "luat" cu mine şi aici, ca şi pe Fbk.
Aş minţi dac-aş încerca să prezint doar faţa frumoasă a acestor doi ani şi n-aş aminti şi de întristarea mea văzând atâtea pagini de români ruşinaţi că sunt români. E drept că avem multe păcate, dar trebuie, oare, să le arătăm şi altora? Putem cere respectul lor, atâta timp cât noi înşine nu ne respectăm?...Trebuie să-mi oprim sentimentele patriotice din teama de-a nu fi taxată drept naţionalistă sau, şi mai nedrept, comunistă??? Nu...N-a fost cazul meu.
M-am despărţit cu părere de rău de blogul meu 360...M-am simţit bine, am oferit respect şi am fost respectată, la rândul meu.

ImPaCt...Deloc fatal...

I-am ratat apariţia, asta e...A trebuit să văd doar crâmpeie, azi, însoţite de "horitul" unui tip extrem de enervant, atât pentru retină, cât şi pentru urechi, şi nu pentru că manifestă un zel laudativ care mă mir că nu-l umple de gelozie pe "Micutz"...
Voiam, însă, să urmăresc acea emisiune. Asta ca să explic de ce nu am schimbat canalul.
Paradoxal! Ceea ce-am reuşit să văd şi să aud m-a dus departe de tot...M-a dus în copilărie...Un click şi cântecelul haios, crezut uitat, mi-a revenit pe buze!
Well:
"Pi o mari-nspumată,
Un vapor sî legăna.
Coana Chiriţa, speriată,
Sta pi punti şî strîga:

-Vai, vai, vai, şe dureri!
Uiti, brie, vaporul,cum pieri!
Şî marinarii cum moari, moari,
Şî dau din chişoari!
Opreşti, mai, vaporu'!
Opreşti, că mă scufund!
Un val îmi atinji chişoru'
Şî traji galoşu' la fund..."

(Să mă ierte Alecsandri...Am vrut să fiu cât mai aproape de "dulcele grai", căci exact aşa pronunţam cuvintele.)

*********************************************************************
Coana Chiriţa...................................................ZeUs!!!...ZeUs al nostru...
Vaporul pe cale de scufundare........................Ghiciţi!!!
Marinarii ghinionişti........................................No comment!
*********************************************************************
Cabotin...Cabotin...

Iniţial îmi propusesem să scriu despre încă ziua de azi,31.iulie,

şi despre cum a fost pusă-n practică noua înţelepciune emisă de creierul Celui-care-Ştie-Tot-Tot-Tot...Simt ceva ciudat, însă...Nu e revoltă, nu e dispreţ...E milă...
Îl privesc dincolo de demnitatea pe care-o ocupă, încă...Aş putea, oare, aştepta vreo înţelegere din partea lui, măcar (căci de respect demult nu mai poate fi vorba!), faţă de umilinţa la care suntem supuşi noi, dascălii din preuniversitar? Nu...Unul care nu s-a "omorât" niciodată-n viaţa lui cu învăţatul nu poate privi decât cu mari frustrări sistemul care i-a creat, precum se vede, coşmaruri...
Aşa că...
N-am găsit ceva mai potrivit de ascultat, în seara asta...E prima oară când îi ascult şi, cu siguranţă, şi ultima...

A/\EXAH/_\POSS...

*************************************************************************
A strălucit puţin, dar intens, pe cerul istoriei. Din punctul meu de vedere, ca nimeni altul, până acum!
În urmă cu câteva luni, încercam o comparaţie...Precum se vede, educaţia poate constitui un atu, dar nu neapărat şi un handicap.
*************************************************************************

Qui prodest?

Foarte mulţi dintre intelectualii care-au pus un umăr greu la "descălecarea"(cunosc exact semnificaţia acestui termen...Apelez la el întrucât nu găsesc un altul în acest moment, când vreau s-aştern câteva gânduri...Nu obişnuiesc să folosesc ciornele, aşa că mă voi baza din nou pe spontaneitatea care mă caracterizează.) marinarului în Dealul Cotrocenilor încep să îşi exprime public şi vocal desolidarizarea de cel pe care, până nu demult, l-au venerat ca pe-un simbol al dreptăţii şi-al corectitudinii, ca pe-un protector al artelor, etc., etc.
În ceea ce mă priveşte, această atitudine mă dezgustă! Şi cu ajutorul lor, mai mult sau mai puţin interesat, acest om a ajuns în fruntea noastră! A ajuns să vorbească(mă rog, cât o face...) în numele nostru. A ajuns imaginea noastră în lume...Atunci, în 2004, chiar n-au ştiut acei susţinători cu cine au de-a face? Nu i-au intuit setea de putere şi de control? Greu de crezut...
Acum la ce ne mai foloseşte "desolidarizarea" voastră? Veţi putea repara, aşa, eroarea făcută în urmă cu cinci ani?
Vinovaţi, după mine, sunt şi co-partenerii liberali din ADA! Cine i-a oprit pe unii lideri marcanţi ai PNL să facă pasul înapoi, atunci? Disciplina de partid? Veşnica scuză!
Vinovat este şi "Tribunul"...Nu-i uit îndemnurile către propriu-i electorat, de-a-l vota pe B...Degeaba l-a-njurat după...
Vinovaţi sunt şi mulţi din mass-media...Şi ei l-au "poleit"!
Vinovaţii "fără vină" sunt cei care-au fost manipulaţi, profitându-se de nivelul lor scăzut de inteligenţă şi de educaţia lor îndoielnică.
Dar a sosit ocazia să-l trecem în istorie! Poate fi trecut în istorie! Cred cu tărie asta! Dar...
Şi-acum, ca-ntotdeauna în aceşti cinci ani plini de circ, mai puţin şi de pâine, marinarului i se face jocul...El calomniază, ironizează, batjocoreşte...Adică face exact ceea ce ştie să facă şi ce i-a ieşit cel mai bine de când e în politică...Aşteaptă replicile-"scuză"...Ele vin, bineînţeles, şi nimeni nu poate fi condamnat pentru că se apără.
Apoi, el se dă "mirat": doar n-a vrut să supere pe nimeni, ăia au înţeles greşit! Etc., etc. ...
E-atât de previzibil!!! Şi-o spun eu, un om obişnuit, pentru care politica nu e altceva decât o plăcere, un romantism...
Ce-i de făcut, atunci? "Desolidarizări publice"? Critici vehemente??? Nimic din toate astea! Omul trebuie doar nebăgat în seamă...Din timp, însă. Asta-i doare cel mai tare pe aceşti oameni: imposibilitatea de-a se mai afla în centrul atenţiei, sub lumina reflectoarelor, ca "alfa" şi "omega"...
*Altceva...Unii amici liberali se laudă cu fiecare procenţel obţinut de candidatul lor(şi nu-s invidioasă!) şi se-arată extrem de îngrijoraţi de trendul încetinit-crescător al Preşedintelui meu...Mă amuză naivitatea lor!!! Campania pe Net dusă de liberali este chiar mai în forţă decât acum cinci ani! Oriunde ai intra, Crin şi prietenii săi te-ntâmpină cu zâmbete largi...Oriunde-ai intra, sondajele online îl dau ca principal favorit...Chiar zilele trecute m-am revoltat văzând că adresa mea de Email este folosită, contrar politicii oficiale a unui site, pe post de căsuţă poştală pentru materiale de propagandă electorală liberală...
Oameni buni! Mi-e simpatic Crin! Am mai spus-o: e haios, e inteligent, e...altfel! Totuşi, votez cu creierul şi nu cu alte părţi anatomice, şi nici cu carnetul roşu în mână...Nu e potrivit pentru a fi preşedinte, atâta tot! În postura de Ministru al Culturii şi Cultelor- da!
Faţă de oricare dintre candidaţi, el are avantajul poziţiei iniţiale: un tip pe seama căruia nu s-a auzit nimic compromiţător, un tip care a fost mai mereu anti-Tăricel...Iar campanie, slavă Domnului, i se face, intensiv, precum am zis, din iarnă! Şi-atunci...Chiar are un procentaj promiţător??? Judecaţi şi voi...cu raţiune(LOL)...
**********************************************************************
Îmi propusesem să reiau discuţia despre tarele sistemului din care fac şi eu parte...Mi-am reproşat că n-am salvat nimic din tot ce-am scris anul trecut, în special, pe celălalt blog al meu...Nu ştiu dac-aş mai fi în stare să scriu la fel. Acum...sunt în vacanţă! Am glumit, of course...Adevărul e că aşa se-ntâmplă când scrii din instinct, cum zic eu...Adică liber...Îmi vine să râd şi-acum, peste ani, gândindu-mă la disperarea pe care trebuie s-o fi simţit profesoara mea de ROMÂNĂ, ştiind că nu-mi poate controla pregătirea, înainte de Olimpiade...Mda. N-am fost un elev comod...Nu mi-a plăcut să repet părerile altora, chiar dacă erau mari critici literari...
GATA!!! Mi-e groază să parcurg cele scrise azi...Nu m-ar deranja atât o eventuală incoerenţă, cât greşelile gramaticale...Spuneam unei bune prietene că, de-a lungul vieţii mele, am făcut o singură astfel de greşală..."de-alungul"...Nu ştiu unde-mi fusese capul...N-aş fi ţinut-o minte dacă nu m-ar fi "costat" o mare depunctare, la Bistriţa...