"Arta" de-a te bate pe tine însuţi

Scriam mai demult că Dragnea are şansa de a deveni erou naţional (dacă ar îndeplini măcar 50% din programul ăla faimos) sau şansa - hai să-i zic tot aşa- de-a intra în groapă. După o campanie ca la carte, greşelile-i sunt tot mai numeroase şi uneori inexplicabile. Nu-i sunt fană, n-am cum îi fi. Am rămas alături de cel ridiculizat  degeaba, după cum s-a constatat, apoi executat fără milă de propriul său partid: Mircea Geoană. Îi recunosc lui Dragnea meritul de-a fi condus PSD-ul spre un rezultat care cu siguranţă va rămâne unic în istoria politicii româneşti, dar n-am uitat şi că nimic n-ar fi fost posibil dacă ceilalţi n-ar fi greşit foarte mult în strategiile lor.
Dar Dragnea nu e imbatabil. Se bate singur, ca să fiu precisă. E inadmisibil să faci un pas înainte şi zece înapoi. Ce puii mei?! O să tremure ori de câte ori nişte Gică contra de profesie (useriştii) vor face scandal? Chiar nu înţelege că ăia i-au prins slăbiciunea?  Nu-l apăr pe Şerban Nicolae, dar măcar e consecvent în deciziile lui. Până şi Bacalbaşa e consecvent cu sine însuşi în comportament...
Cred că Dragnea ar trebui să ia o pauză de la a luminile rampei. Ce-i prea mult, strică. Nu are comunicatori? Să-şi caute! Chiar şi Codrin ar trebui să se mai odihnească. La fel şi doamna Andronescu, Mihai Fifor, tipul ăla cu cheliuţă, Nicolicea...  Pleşoianu e credibil, dar nu e suficient.