:)

"Fidelitatea nu înseamnă refuzul unei tentații, ci acceptarea unei alegeri."spune bloggerul meu favorit, Andrei Vulpescu.  Un bărbat care gândeşte ca şi mine nu poate decât să mă determine să îmi păstrez încrederea în sexul opus. 

Mai deunăzi, un bun prieten îmi spunea, printre altele, că nu am încredere în bărbaţi. Fals. Am, dar e foarte mică. Fiecare bărbat pe care l-am cunoscut mai îndeaproape a avut grijă să mi-o ştirbească. Dar dacă toate s-au întâmplat doar din cauză că n-am întâlnit eu bărbaţii potriviţi? Mi-am pus şi întrebarea asta, iar răspunsul pe care mi l-am dat a fost unul dur. Dar asta e o altă discuţie.

M-am întrebat şi dacă eu însămi am fost fair în relaţiile pe care le-am avut. N-au fost multe şi asta cred că spune ceva despre mine. Nu pot spune că am făcut cele mai fericite alegeri, dar fiecare dintre ei a fost respectat şi iubit, până la capăt. Tentaţii? Aş minţi dac-aş spune că n-au existat; întotdeauna există, chiar şi pentru cei mai puţin hărăziţi cu atribute fizice remarcabile. Dar n-am simţit niciodată impulsul, nici măcar la nivel mental, de-a le da curs. Nu cred că asta are de-a face cu educaţia primită. Cred că ţine strict de tăria de caracter. Andrei are dreptate: în momentul în care te-am ales pe tine, x, dintre toţi cei care-au roit în jurul meu, te-am ales pentru că te-am considerat deasupra lor şi îmi sunt datoare mie însămi, în primul rând, să-mi respect alegerea făcută. 

Cunosc şi eu, ca mulţi alţii, oameni care îşi trădează partenerii şi nu numai o dată. De fiecare dată, întrebându-i de ce o fac, răspunsul a fost: "Nu mă mai simt preţuit/ ă." Ah! Dar nu era mai simplu să vorbeşti cu cel sau cu cea cu care, la un moment dat al vieţii tale, ai ales să porneşti la drum? Poate vina îţi aparţine, poate nu, dar eşti dator să salvezi ceea ce altădată reprezenta raţiunea ta de-a fi: iubirea. Te simţi neglijat şi ai ales calea cea mai simplă: înşeli. O dată, apoi încă o dată, şi tot aşa, căci pofta vine mâncând, nu? De cele mai multe ori te-ntorci acasă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic; se-ntâmplă, însă, şi s-o faci pe faţă, cu aroganţă. Dă-mi voie să nu  te înţeleg pe tine, cel care-ai făcut din infidelitate un modus vivendi. Rămâi cramponat într-o relaţie ca să salvezi nişte aparenţe, dar ai "viaţa ta" şi încă te mai şi lauzi cu asta. Eşti un laş, de fapt. Eşti un laş şi-un nefericit înlăuntrul tău şi aşa vei rămâne, câtă vreme acesta e modul în care vrei să trăieşti. Îţi refuzi dreptul la fericirea adevărată, de durată.
Iar tu, înşelatule, nu te aştepta la îngăduinţă din partea mea decât dacă n-o ştii, dar nici atunci pe termen lung. Ai şi tu partea ta de vină şi dacă n-ai înţeles şi n-ai făcut nimic pentru a-ndrepta lucrurile, nu poţi implora mila. De cele mai multe ori ai ales să te complaci în situaţie şi motivele, oricât de variate ar fi, nu fac decât să-ţi ascundă şi ţie laşitatea. 
Dar e alegerea fiecăruia dintre noi. Una dureroasă pe termen scurt - separarea atunci când nimic nu mai poate fi salvat-, alta dureroasă pe termen lung- înşelarea partenerului. 
Andrei mai scria şi că nu o singură dată a auzit "Iubita ta este o norocoasă!"... Mi s-au spus şi mie vorbele astea. Şi uite că am să-nchei aşa: "Bărbaţilor iubiţi de mine! Aţi fost nişte norocoşi! Dumnezeu să vă dea sănătate!" ;) 

http://www.vulpescu.eu/2017/04/20/iubita-ta-este-o-norocoasa/