Motto: ”Educația este îmblânzirea unei flăcări
și nu umplerea
unui vas.”
Socrate[1]
Nu
întâmplător am ales ca punct de plecare crezul uneia din cele mai luminate
minți ale lumii antice, produs al unui sistem educațional axat pe om, pe
formarea acestuia ca entitate superioară.
Paideia, ideologia prin care
grecii antici și-au construit un mod de viață și educație și care consta în
educarea omului într-o formă reală și adevărată încă din primii ani ai vieții
sale, dar și kalokagatheia
– idealul lor educațional, o îmbinare armonioasă între bine și frumos în
sufletul omului, perfecționarea fizică, intelectuală și artistică a acestuia pe
tot parcursul vieții - par a fi mai actuale ca oricând și o bază solidă pe care
să se clădească omul viitorului, într-o școală a viitorului.
”Sistemul educațional trece printr-o schimbare
fundamentală.”- a declarat Mikael Eriksson Bjoerling[2]. ”Studiile noastre arată că, datorită tehnologiei,
studenții și profesorii progresiști sunt principalul motor al schimbării.
Tehnologia informației elimină sălile de clasă tradiționale și va trebui să ne
obișnuim cu faptul că procesul de învățare este continuu și are loc oriunde.
Societatea conectată va deveni un aspect din ce în ce mai important pentru
procesul de învățare pe termen lung.”- a adăugat acesta[3].
S-a schimbat ceva? Poate mai puțin s-a
schimbat atitudinea față de educația tinerelor generații, dar ”punerea în scenă” (infrastructura) a
suferit modificări spectaculoase. Da, de la tabla profesorului din antichitate-
cel mai adesea un petic de pământ sau de nisip, de la creta sa – un băț sau o
crenguță ruptă dintr-un copac învecinat poate cu doar câteva minute înaintea
începerii lecției, până la un imens ecran multi - touch integrat într-o rețea,
de la tăblițele din lut ars scrijelite mai ușor sau mai anevoios, după puterile
și priceperea micului școlar, până la pupitrele multi – touch, laptop- uri,
tablete sau telefoane mobile cu touch – screen, de la băncuțele de lemn peste
pupitrele cărora își aplecau cu emoție și de multe ori cu ”înțepeneală” capetele,
până la băncile ergonomice, care pot fi reglate atât pe înălțime, cât și ca
unghi de abordare a obiectelor aflate pe suprafața acestora, au trecut câteva
milenii…
Mi-amintesc acum un pasaj din ”Domnu
Trandafir”, de Mihail Sadoveanu[1]…
”Mai cu seamă explicațiile la istorie
erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau eroii altor vremuri în
cununile lor de neguri. Îi urmăream înfiorat, auzeam parcă freamătul luptelor
și, acasă, îi visam o noapte întreagă.” Cu siguranță că nu peste mulți ani,
elevii noului Domn Trandafir vor putea urmări într-o manieră reală și directă
luptele eroilor de odinioară sau marile descoperiri geografice, grație noilor
tehnologii.
Arhimede[2]
și-a dat viața apărându-și cercurile desenate pe nisipul cetății Syracuza…
Elevii viitorului vor învăța să-l înțeleagă și să-i folosească știința folosind
ecranele sensibile multi – user, dezvoltându-și astfel spiritul de inițiativă,
de colaborare, creativitatea și capacitatea de găsire a cât mai multe soluții
pentru problemele date.
Cărți, caiete, stilouri sau carioci?
Cu siguranță vor fi și ele înlocuite și-o spun cu nostalgie, dar nu cu
reținere, căci viața trebuie să-și urmeze cursul…
[1] Mihail Sadoveanu (1880 - 1961) a fost un
scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.
Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima
jumătate a secolului al XX-lea.
[2] Arhimede din Syracuza
(cca 287 - 212
î.Hr.) a fost un învățat al lumii antice. Realizările sale se
înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie și
filozofie. Carl Friedrich Gauss
considera că Arhimede și Isaac Newton au
fost cei mai mari oameni de știință din întreaga istorie a civilizației umane.
Se cunosc puține detalii despre viața lui, dar este considerat drept unul din
principalii oameni de știință din antichitate.
Biblioteci
cu cărți peste care s-a așternut, poate, praful? Oricât de tare mă întristează
gândul că elevii viitorului nu vor mai simți fiorul atingerii paginilor unei
cărți dorite sau mirosul
de cerneală proaspătă, mi-este clar că stocarea informațiilor va îmbrăca și ea
o formă modernă. Deși am fost educată într-un sistem care a pus bază majoritar
pe memorarea informațiilor în dauna
învățării căilor de accesare rapidă a acestora, faptul că un copil din viitor
nu va mai fi privit ca un vas ce trebuie umplut până la revărsare nu poate
decât să mă bucure.
Profesorii sunt și vor fi un element crucial al
procesului de educare, dar rolul lor se schimbă. Nu se vor mai regăsi la
înălțimea unor piedestaluri, ținând prelegeri și disertații… Noile metode de
lucru vor presupune ca profesorii să renunțe la rolul lor central și să-și
asume poziția de îndrumători, printre și alături de elevii lor.
Fără doar și poate, nivelul de
securitate în școlile viitorului va trebui să fie unul înalt și sunt convinsă
că tehnologiile vor găsi cele mai potrivite soluții pentru ca școala să ofere
siguranță, calm, relaxare înainte de
informație, fără a da senzația unei privări de libertate.
