Când şi cum m-am apropiat de poezia lui?... E-atât de mult de-atunci! Cum? Curios, nu datorită Cenaclului, ci datorită celui pe care mi-e drag să-l numesc şi acum, deşi nu mai e, Domnu' meu Trandafir. N-am să spun şi aici povestea despre cel care m-a făcut să mă-nchin în faţa limbii poporului meu, cu dragoste şi cu preţuire...N-am să mai spun povestea lui, deşi poate c-ar merita să nu rămână doar pe blogul pierdut.
Mi-aduc aminte, acum şi aici, de-o zi de şcoală, care părea a fi obişnuită, de-o oră de ROMÂNĂ, de Domnu' meu Trandafir şi de-o poezie...Mi-au rămas întipărite-n suflet, nu doar în minte, câteva versuri...
"Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-aşteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.
...........................................................
Mama te leagănă, veghează tata,
Somnul ţi-l apără ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te-aşteaptă numai să creşti."
("Leagăn pentru toată copilăria")
Fiind un copil iubit de cele mai multe ori până la răsfăţ, e lesne de-nţeles de ce-am tresărit la auzul acelei poezii... Mai ţin bine minte şi că, după câteva momente de tăcere, mi-am întrebat DASCĂLUL: "Cine a scris această poezie?"...Şi DASCĂLUL mi-a zâmbit, apoi ne-a zâmbit tuturor şi, cuprinzându-ne strâns cu privirea-i, ne-a spus atât: "Copii... Astăzi vreau să vă fac cunoştinţă cu... ADRIAN PĂUNESCU!" Ce-a urmat după asta? Aş minţi să spun că mai ştiu... Dar ştiu că din acea zi, marele poet a intrat în micul meu univers, pentru totdeauna.
Nedrept a fost tratat şi-atunci, în vremurile-ntunecoase, când numai el şi CENACLUL lui reuşeau să mai ţină aprinsă "candela" în sufletele celor care, poate, azi îl reneagă...Manualele de Limba ROMÂNĂ îl aminteau sumar, ca făcând parte din generaţia tinerilor poeţi...
Nedrept încă mai este tratat şi nu vreau acum, în prag de bucurie, să răsucesc cuţitu-ntr-o rană care doare...doare...doare...
Acum vreau doar să-i urez multă sănătate şi iar multă sănătate! Are nevoie de asta, ştiu.
************************************************************************
Mai trebuie, oare, să spun că versurile care mi-au rămas în suflet atunci, în ziua-n care l-am... cunoscut pe ADRIAN PĂUNESCU, ca şi cele ale poeziei "Mama", scrise de NICOLAE LABIŞ, le transmit fiecărei generaţii de învăţăcei avută-n faţă?...
da, in cazul sau se pare ca am fost mai obiectivi, opera sa, de necontestat, a reusit sa ,,bata'' viata sa, contestata de multi, din epoca de aur. este o dovada a valorii lui, ca poet, ca om nu-l cunosc, dar cine scrie astfel, nu poate fi un caracter rau, cred.
RăspundețiȘtergere