"Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aș iubi", Adrian Păunescu! 5 noiembrie 2010

 

Suntem prea mici pentru un joc atât de adânc. Nici cei care-l joacă nu sunt altceva decât niște bieți pioni fără nicio șansă de-a purta vreo coroană. Păcat că tabla de șah se numește România. Dar tot mai cred într-o renaștere, chiar dacă n-o voi prinde în viața asta. Ex ossibus ultor!
Astea fiind spuse, vă salut cu drag și vă spun că 5 noiembrie mă duce cu gândul doar la unul din poeții mei de suflet. A, nu toate poeziile lui sunt grozave și aici nu mă refer la prezența figurilor de stil. Dar au ceva. Ceva ce eu, una, am găsit și în poeziile lui Grigore Vieru: transmit mesaje și o fac într-un mod accesibil tuturor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! E mai bine că n-a prins și vremurile astea.

Destin

 Mă gândesc tot mai des la vremurile-n care fanarioții sugeau tot ce puteau din poporul ăsta și-o făceau cu viteza dată de disperarea că s-ar putea să nu mai apuce ziua de mâine în scaunul plătit la greu. Stilul nostru ghiocelian e testat de mult timp în istorie, nu cred că s-ar aștepta cineva la vreo surpriză. "Deșteaptă-te, române" n-a apărut întâmplător. Dar am făcut-o, vreodată, singuri? Mai degrabă cred c-am fost deșteptați atunci când cineva a avut interesul. De Loje, fapt dovedit. Altfel, resemnarea mioritică este cea care ne-a caracterizat.
Avem o istorie tristă, per ansamblu. Puține fapte de vitejie din partea unor și mai puțini domni și voievozi care rareori au sfârșit de bătrânețe. Mă doare s-o recunosc.

Qui tacet consentire videtur...

"A transformat România într-un stat securist.
A populat toate eșaloanele puterii numai cu mediocrități.
Și-a exprimat disprețul și ura pentru largi categorii de cetățeni (numiți "infatuați" pentru că susțineau normalitatea).
A adus PSD la putere, a numit trei premieri pesediști, apoi, când și-a pus propriul partid la cârmă, a generat ditamai criza politică.
A fugit de dezbateri electorale și de interviuri reale: tot ce depășește lectura unor punctaje în limbă de lemn îl înspăimântă.
E incapabil de empatie cu poporul pe care îl reprezintă. Orizontul lui sunt palatele, vilele, avioanele private, BMW-urile de top, golful, skiul, vacanțele dese și scumpe.
Nu a generat nicio idee, nicio politică (mai bine!). "România educată", emanată de nu se știe cine după șapte ani de scremeri, e un rateu monumental, pe care ministerul de resort nu știe cum să-l facă uitat.
E agent servil al agendei stângiste radicale, în numele căreia e dispus să distrugă un partid istoric și să batjocorească valorile majorității românilor.
Abia aștept să scăpăm de acest președinte nul, care avea doar două calități: nu era Ponta și nu era Dăncilă. Din nefericire, a ajuns să combine aroganța unuia cu inteligența celeilalte." Adrian Papahagi

31 iulie 2021

 

De excepție: Iulia Hașdeu

"Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească şi trăieşte pentru această raţiune. Dar ţinta iubirii sale diferă: unul iubeşte aurul, altul ştiinţa, unul arta, un altul plăcerile, un altul, şi pe acela îl plâng cel mai mult, se iubeşte pe sine. Dar câţi rămân care să iubească semenii? Şi acestui mic număr de aleşi ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi şi nici măcar înţelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-şi verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alţii se vor retrage în sinea lor ca mine".